Propoziții pretențioase

Când numeri ani mulți, lucrările…. Le contabilizezi la ultimele. Cel puțin cele de anvergură. Nu schimbai pe timpuri tabla de

Poate totuși am rămas cumva adolescent. Ca vervă. Doar ce purtasem o discuție cu soața, doar ce-i spusesem că știu

Minte și sânge rece. O coabitare imposibilă, de judeci prin prisma ultimei. Mintea fiind de folos doar cât să creeze

De-am fi știut noi cum e cu politica…. Noi, proștii, crezusem că sunt ai Vrâncioaiei feciori destoinici, vânjoși, determinați. Nu

Cine are urechi, să asculte. Să nu pățească asemeni mie. Dar să revin acasă. Indiferent de consecințele pierderii din vedere

Am revăzut ceea ce se întâmplase pe grămada de șpan de la Intercoop. Trăgeam…. Și nu ieșea defel. Cum nici

Realizam ineficiența sforii. De-o primă dată, mergea și cu ea. Evident, profilul rectangular oferea o precizie perfectă. Ochiul să fi

Priveam către paralelipiped…. Cum puteam. Dar mândru. Ochii se împăienjeniseră deja. După numai o zi scheletul arăta aproape impecabil. Calculul

Numai luni nu încercasem o criză puternică de cervicală. Dar ce mi-e luni, ce mi-e marți, miercuri sau maxim joi?

Obosit, dar împlinind voia personală. Am renunțat…. De fapt…. Când să mai și scriu? Trei zile, de vreo trei săptămâni

Parcă striga, parcă își târâia pantofii…. Imaginea rămâne, sunetele se întipăresc în urechi și nu se mai lasă curând plecate.

900. De numărat după voie. Pot să însemne multe. Par example numărul paginilor depășite cu foarte puțin în această aventură

Am reușit performanța să mă mint și pe mine. Printr-o nebănuită scăpare de memorie, actuală – acum 12 ani eram

Când e să fac una…. O fac. Mă socotesc în minte că am produs încă un eșec și merg mai

Timpul îndelungat uitare produce. Sper că nu am „sustras” din lista ce mă ține la cald de mai bine de

În timpuri grele, potrivnice, bube-n cap iar. La propriu. Începută boala, cum este oricare, a cărei vindecare, chiar și cu

Greu l-am convins să se urnească de jos…. Dar mai mult fiindcă nu mai voia. Pronunța Mioara – adică fiică-sa

O stâncă greu de urnit. Am reușit totuși să-l răsturnăm pe pat. Cu scaunul tras mai aproape, împins ușurel. Numai

Și de draci pentru penibila întâlnire, și de nervi că voalat mă făcuse moldovean. Ceea ce eu, cu toate i-urile

„Lasă, mă Fulgerică. Ție și-așa îți place. Nici n-ai ce face. La ce te vaiți? Când înregistrai cu Ciulei, nu