Teatrul zilelor noastre

Adică festivalul internațional de teatru de studio. Găzduit, anul acesta, doar de Sala ,,Liviu Ciulei”. A Teatrului ,,Alexandru Davila”. Și,

Mai exact, la Centrul Multifuncțional din urbe. Ce-a găzduit de curând patru spectacole ale Teatrului Particular Vasilache, din București. Două

O ipostază literară descrisă mai puțin la întâlnirea recentă cu noi. Cât, mai ales, în cartea nou apărută, ăst an.

Specific nu doar Spaniei. Precum l-a prezentat Ignacio del Moral. Dramaturg iberic binecunoscut. Care-aduce pe scenă, ca personaje, niște tineri

Dincoace și dincolo de Prut. La Botoșani, Chișinău, mai exact. În nord, un text din Hexagon. Autor Yasmina Reza. Franțuzoaică

Zic aşa ca să se ştie: dacă-i Bleonţ, e comedie. Iar dacă e şi Călin, comicul este sublim. Şi lumea

  Ne arată, nimerit, Sam Bobrick. Răposat, păcat, mai acu` vreun an. La texte, bine rodat, în lume, din plin

Fără bântuiți, fanatici, smintiți. Vârcolaci, vampiri sau niscaiva draci. O comedie cu ironie și veselie. Cu lirism și bucurie. Cu

Așa i se spunea în Moreni. Fincă mama sa la pâine lucra. Vădind drag de teatru în adolescență, ajunge studentu`

La Veber, prostia porni comedia. Folosind ca pretext un dineu. Pentr-un ,,tăntălău”. Adăugând și-o criză lombară. Ca să strice treaba.

…mi-au luat piuitu`, stimați cititori. Cu ,,Familia Addams”, americană sadea. Excentrică, originală cu siguranță. Înclinată nițel către horror. Pentru atmosferă.

Grigore, un român fierar. În atelieru` lui din neam în neam. Peter, unu` de peste graniță, ungur. Ivan, un altu`

E neîndoielnic: unde-i Mălăele, este comedie. Haioasă, spumoasă, sigur savuroasă. Da` și poezie dintr-a mai aleasă. Nichita, Brumaru fiind două