Teatrul zilelor noastre: Un caz de alienare
Specific nu doar Spaniei. Precum l-a prezentat Ignacio del Moral. Dramaturg iberic binecunoscut. Care-aduce pe scenă, ca personaje, niște tineri ai zilelor noastre. Angel, Enrique și Jaime. Dintr-un cartier de blocuri urbane, urât. Prieteni între ei, tovarăși de viață cu-n parc amărât. Gazdă, ore multe, când evadează de-acas`…
În cazul de față, noaptea-i apucă-n dilemă: unde să doarmă tustrei împreună? Căci unu` fugise din domiciliu. Și ceilalți vor să rămână cu el. Găsesc un urs de pluș la gunoaie și-l integrează-n echipă. De-aici și titlul piesei foarte sugestiv: ,,Noaptea ursului”. Fiecare destăinuind din existența lipsită de orizont. Tristă și săracă. Marcată nefericit de probleme familiale sau personale apăsătoare. Alienată, zic eu, și de găsit, din păcate, în multe locuri din lume…
Magda Catone a regizat. În București, mai întâi, la ,,Green Hours”. După, nu de mult, în Pitești. La ,,Davila”. Aici colaborând cu Petrișor Diamantu, Andrei Barbu, Mihai Savu. Actori tineri, firește, da` promițători. Rap-ul n-a lipsit, pentru atmosferă. Finalu`, oferit în secvențe de film. Apoi discuție despre, binevenită. Între public, Magda, cei trei…
Decor discutabil, nu prea inspirat, video-proiecții. Chef de joc și gânduri la temă. Actualitate, da` și aduceri aminte la spectatorii maturi, categoric. Posibile similitudini la tineret, în comportament. Aspecte sociale, existente oriunde. Tare morale ce nu ocolesc pe mulți. Efecte inevitabile ale unei dezordini de neeradicat. Destine nu tocmai line, și pe la noi din belșug. În fond, o lecție nicicum de neglijat despre oameni din secolul ăsta. Și mai loviți în prezent de molima necruțătoare. Ce ne-a silit a sta în sală cu masca pe chip, temători. Și neștiind când om păși înăuntru, la un alt spectacol…
Adrian SIMEANU
