Spații culturale nr. 56 (2)
FAPTE CULTURALE
„EU SCRIU”
Concurs de creație literară „Gabriel Funica”
Dacă ar mai fi fost lângă noi, aproape de familie, de colegii şi de cărţile lui dragi, Gabriel Funica, eseist de o remarcabilă fineţe şi profunzime, publicist, editor şi, desigur, un apreciat bibliotecar, şi-ar fi sărbătorit pe 27 noiembrie ziua de naştere. Ne-ar fi răspuns la urări, cu modestia dintotdeauna, şi ar fi dat, fiecăruia dintre noi, câte un răspuns plin de înţelesuri şi cu un umor bine dozat.
Astăzi, când Gabriel Funica nu mai este să ne întâmpine, fiica sa, domnişoara Alice Cârjan, împreună cu Biblioteca Judeţeană ,,Duiliu Zamfirescu” Vrancea, lansează pentru comunitatea noastră şi nu numai, concursul de creaţie literară ,,EU SCRIU”, în memoria eseistului Gabriel Funica.
Concursul de creaţie, semn al omagiului şi al preţuirii unuia dintre reperele intelectuale incontestabile care a fost scriitorul Gabriel Funica, se va desfăşura după următoarele coordonate pe care, cu minuţie şi sensibilitate, le-a gândit şi pus în pagină, fiica sa:
„Aşa cum precaut ne sfătuia scriitorul Gabriel Funica, fost bibliotecar și eseist: Cartea este singurul suport, tehnic vorbind, singurul instrument eficient graţie căruia putem strânge la un moment dat, prin efort personal, o brumă de cultură. La ce bun? va tresări nervos scepticul de serviciu. La nimic, dacă ne gândim la un câştig financiar imediat şi la tot, dacă ne gândim la întemeierea sau reţinerea fiinţei în datele umanităţii ei. Altfel prin ce ne-am mai deosebi unii de alţii?”
Urmărim, prin acest concurs, să punem în evidență nevoia omului de a cultiva un spațiu și un timp personal, unde trăirile, frământările și dorințele cele mai adânci găsesc atenția și răbdarea de care au nevoie pentru a se decanta, a se maturiza și a se putea exprima prin activități care hrănesc mintea și spiritul.
Cerințe pentru participarea la concurs:
1. Tema lucrărilor este la alegere. Dacă nu aveți idee de unde să începeți, vă încurajăm să folosiți următorul citat drept călăuză:
„Zugrăviţi-vă tristeţile şi dorinţele, gândurile trecătoare şi credinţa într-o frumuseţe – oricare ar fi ea – zugrăviţi toate acestea cu o sinceritate profundă, tainică şi smerită şi folosiţi spre a vă exprima obiectele ce vă înconjoară, imaginile viselor dumneavoastră şi obiectele aducerii aminte.” (Rainer Maria Rilke, „Scrisori către un tânăr poet”)
2. Vă puteți înscrie la oricare dintre categoriile „Poezie”, „Proză scurtă” sau „Eseu”, depunând după caz: între trei și cinci poezii, două opere de proză scurtă sau două eseuri
3. Formularul de înscriere la concurs poate fi descărcat pe pagina concursului, www.euscriu.net
4. Lucrările pot fi depuse direct la sediile Bibliotecii Județene din Focșani, trimise prin poștă la adresa Str. Mr. Gh. Sava nr. 4, Focșani, sau trimise prin e-mail la adresa concurs@euscriu.net, cu mențiunea Pentru ,,EU SCRIU”, concursul de creație literară „Gabriel Funica”.
Dacă depuneți personal sau trimiteți prin poștă:
Includeți creațiile literare tipărite într-un singur exemplar. Încurajăm tipărirea față-verso, dar fiecare creație să înceapă pe o pagină nouă. Includeți, de asemenea, formularul de înscriere la concurs completat, pe care treceți un motto la alegere. Același motto îl veți așeza la începutul fiecărei scrieri. Nu vă treceți numele pe creații.
Dacă trimiteți prin e-mail: atașați un fișier cu creațiile literare și un fișier cu formularul de înscriere la concurs, completat.
5. Depunerea creațiilor literare: 30 noiembrie 2017 – 28 februarie 2018
6. Anunțarea câștigătorilor și acordarea premiilor: 20 martie 2018
7. Participanți: tineri cu vârsta cuprinsă între 15 și 20 de ani.
Premii:
Câte un premiu pentru fiecare categorie: „Poezie”, „Proză scurtă”, „Eseu”. Premiul va consta în: sprijin pentru crearea unui site literar propriu, cărți și bani. În plus, toate creațiile participante vor fi publicate pe site-ul concursului.
Comisia de jurizare va fi alcătuită din reprezentanţi ai familiei, ai bibliotecii şi din scriitori.
Îi mulţumim domnişoarei Alice Cârjan, fiica scriitorului, pentru implicarea devotată privind organizarea concursului şi o asigurăm de tot sprijinul nostru.
Manager, Teodora Fîntînaru
* Gabriel Funica (1961-2015) – bibliotecar, din anul 1991, la Biblioteca Judeţeană „Duiliu Zamfirescu Vrancea”
Autor al volumelor:
Uvertură de primăvară pentru creion mecanic. Focşani: Zedax, 2006
Hârtii lipite: Note, aforisme şi alte impurităţi. Focşani: Ed. Zedax, 2005
Stylografii. Focşani: Ed. Atec, 2015 – vol. postum
Editorialist la mai multe reviste culturale, autorul unor numeroase articole în presa culturală locală şi centrală.
Redactor-şef al revistei Lector editată de Biblioteca Județeană Vrancea și membru fondator al Asociaţiei culturale „Cărţi deschise”.
Relații Publice – Biblioteca Județeană ,,Duiliu Zamfirescu” Vrancea tel. mobil 0726245817; tel. fix 0237 214562:â
Salonul revistei „Spaţii culturale”
Pe data de 9 decembrie 2017 a avut loc ediţia a IV-a a Salonului revistei „Spaţii culturale” la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat. Înainte de începerea manifestării, s-a ţinut un moment de reculegere în memoria scriitorului Radu Cârneci, decedat în urmă cu o zi.
Invitaţii acestei ediţii au fost scriitorii ialomiţeni Titi Damian, Gheorghe Dobre, Florentina Loredana Dalian, Florin M. Ciocea şi Costel Bunoaica. De la Buzău, au răspuns prezent scriitorii Nicolae Pogonaru, Lucian Mănăilescu, Emil Niculescu, Dumitru Pană, Tudor Cicu, Costel Suditu şi subsemnatul. Gazde, adică scriitorii râmniceni, au fost Valeria Manta Tăicuţu, Nicolai Tăicuţu, Laurenţiu Selegean, Cornelia Ionescu Ciurumelea, Mioara Bahna, Sorin Călin şi Camelia Manuela Sava. Ulterior a sosit şi Ion Ifrim.
Au mai participat două foarte tinere şi talentate cântărețe, Delia Porumb şi Anya Bunduc, care, pe parcursul manifestării, au interpretat melodii folk, iar la final colinde. Cei prezenţi le-au răsplătit cu multe aplauze.
Desfăşurarea manifestării a respectat formatul anunţat de la prima ediţie. Mai întâi se vor lansa două cărţi. Despre romanul lui Florin M. Ciocea „Al doilea manual de fenomenologie” a vorbit subsemnatul. Volumul de versuri „Excentrica sinucidere” a Corneliei Ionescu Ciurumelea este prezentat de Valeria Manta Tăicuţu.
În partea a doua, la „Podiumul poeţilor” fiecare participant, rând pe rând, a citit de propria creaţie. Excepţie a făcut Titi Damian care, în calitate de prozator, şi-a prezentat cea mai nouă apariţie editorială, „Sisif coborând muntele”.
Cu această ocazie, s-a făcut schimb de cărţi şi s-au distribuit revistele „Helis” şi „Spaţii culturale”. Poetul Costel Bunoaica nu a dorit să ne prezinte cea mai nouă carte a sa de versuri, „Autoportret în oglinda concavă”, el şi-a arătat nemulţumirea, fiind total dezamăgit de modul în care s-au comportat cei de la editura „Detectiv literar”. Într-un final, am intrat în posesia acestei cărţi deosebite în conţinut. Activitatea s-a încheiat fără să se anunţe o dată la care se va desfăşura salonul în luna ianuarie, deoarece nu se ştie cum va evolua vremea. Funcţie de acest aspect se va anunţa la momentul potrivit.
Dimineţi de poezie la Casa berarilor
Salonul revistei „Spaţii culturale” de la Râmnicu Sărat s-a mutat la Buzău sub o nouă identitate. Sub denumirea „Dimineţi de poezie la Casa berarilor”, s-a desfăşurat sâmbătă, 20 ianuarie 2018, prima ediţie. Gazde au fost aceiaşi iubitori de literatură şi de prieteni: Valeria Manta Tăicuţu şi Nicolai Tăicuţu.
Oaspeţi de onoare au fost scriitorii Ovidiu Bufnilă de la Bacău şi Corneliu Antoniu de la Galaţi, ultimul fiind preşedintele Filialei Sud-Est a Uniunii Scriitorilor din România. De la Buzău au participat Laurenţiu Belizan, Laura Cozma, Mihaela Roxana Boboc, Maria Niculai, Alexandru Bolache, Gina Zaharia, Petruţa Niţă, Elena Roxana Iancu, toţi de la Cenaclul „Ante Portas”, Teo Cabel, Costel Suditu, realizatorii revistei „Literadura” şi mai consacraţii Lucian Mănăilescu, Nicolae Pogonaru, Dumitru Pană, Emil Niculescu, Mihai M. Macovei, Camelia Manuela Sava şi subsemnatul. O prezenţă agreabilă şi aparte au reprezentat-o cele două fete ale familiei Tăicuţu, Silvia Ioana Sofineti şi Simona Butnaru care nu a venit singură, ci l-a adus şi pe Dragoş, fiul său.
Şi cu această ocazie s-a ţinut un moment de reculegere în memoria scriitorului Radu Cârneci.
Prima parte este dedicată lansărilor de carte. Volumul d e versuri „Căutătorul de nisip” a lui Corneliu Antoniu este prezentat de Silvia Ioana Sofineti.
Romanul „Câmpuri magnetice” de Ovidiu Bufnilă este prezentat de autor. Am reţinut din spusele sale că acest roman nu este tipărit, din varii motive, acesta circulând în mediul virtual. Volumul de critică literară „Desculţ în mileniul III”, de Silvia Ioana Sofineti, este prezentat de Tudor Cicu. Făcând o mică paranteză, este de remarcat faptul că Silvia le calcă pe urme părinţilor, confirmând proverbul „că aşchia nu sare departe de trunchi”.
Partea a doua este dedicată podiumului poeţilor, unde fiecare dintre cei prezenţi citeşte câte 2 – 3 poeme sau o proză scurtă. Înainte de a citi poeziile sale, Corneliu Antoniu a ţinut să spună câteva fraze. Am reţinut din cuvântul său că este emoţionat că participă la un astfel de eveniment. Este încântat că revede mulţi scriitori pe care îi cunoaşte de mult timp şi că are şansa să-i cunoască şi pe alţii. Se gândeşte că poate două zile din Festivalul Internaţional de Poezie Antares pe care-l organizează, ajuns la a XX-a ediţie, să aibă loc la Buzău. Vor fi prezenţi poeţi din 11 ţări şi va exista posibilitatea legării unor prietenii şi colaborări. Mulţumeşte doamnei Tăicuţu pentru invitaţie şi Silviei pentru prezentarea făcută volumului său. De asemenea, îi transmite doamnei Tăicuţu, cu ocazie zilei de naştere, toate gândurile bune.
Cu un „La mulţi ani!” cântat de corul format ad-hoc din cei prezenţi s-a încheiat manifestarea. Următoarea va avea loc pe 21 aprilie 2018, tot la Casa berarilor din Buzău.
A consemnat,
Stan BREBENEL
Virgil DIACONU
Poetul optzecist L. I. STOICIU vs. poezia tânără de azi
Nu puține au fost reproșurile ce le-au fost aduse în ultimii ani tinerilor, pentru calitatea poeziei pe care aceștia o scriu. Reproșurile au venit, desigur, din partea criticilor sau poeților maturi, într-un limbaj mai mult sau mai puțin potrivit.
Poetul optzecist Liviu Ioan STOICIU publică, spre pildă, în Expres cultural (nr. 10/2017), articolul Dacă debutanții trădează „idealurile” valorii estetice, în care constată că „pe cât s-au înmulțit debuturile editoriale, pe atât se vorbește mai puțin de valoare tânără în literatura română”.
(1). Rețin din articolul poetului faptul că tinerii poeți „nu reușesc să se impună, să atragă atenția”, deși ei sunt premiați fie de Uniunea Scriitorilor, fie „la festivaluri-concursuri precum Porni Luceafărul… (la Botoșani), N. Labiș (Suceava), Tudor Arghezi (Tg. Jiu), Moștenirea Văcăreștilor și C. Virgil Bănescu (Târgoviște) sau Vasile Voiculescu la Buzău, sau concursuri de debut organizate de edituri.” Nici faptul că urmează cursuri, „cercuri de scriere creativă”, nu i-a ajutat pe tineri. „Florin Iaru și Marius Chivu au făcut «business» din asta, le iau câte 800 de lei cursanților de căciulă; mă întreb dacă vreunul dintre cei învățați de ei să scrie s-a remarcat în literatura română”, ne spune poetul LIS. „Nici măcar câștigarea Premiului «Mihai Eminescu» Opera Primă nu le crește cota valorică”, nici faptul că editura Paralela 45 a publicat în ultimul an mai multe debuturi literare, vreo 30, cred eu, în colecția qPoem nu a convins pe nimeni de valoarea debutanților, ne face să înțelegem poetul.
Întrebarea care s-ar cere pusă aici este, desigur, cum este posibil ca acești tineri poeți să fie premiați la mai toate concursurile naționale, deși ei sunt atât de slabi, după cum ne asigură Stoiciu? Adică ce jurii de scriitori maturi, poate chiar de vârsta lui L.I. Stoiciu, să spunem, avem noi la aceste concursuri, dacă premiem poeți de valoare îndoielnică sau poeți lipsiți de valoare? Iar dacă noi nu premiem poeme de valoare, ci poeme modeste sau chiar mediocre, cine este de vină? Orice premiu presupune un juriu, iar acest juriu, matur, fără îndoială, se dovedește neprofesionist…
„E trist, spune poetul L.I. Stoiciu, dacă debutanții trădează «idealurile» valorii estetice, literatura română nu mai are viitor…” Dar poezia română nu are viitor nici din pricina juriilor mature, care ne livrează poeți fără valoare, sub masca de „poet premiat la marile concursuri ale țării”; jurii care trădează principiile estetice ale evaluării, care propun drept valori texte care sunt modeste valoric.
(2). Debuturile de astăzi nu se compară, mai spune LIS, cu debuturile de la editurile Albatros, Cartea Românească, Dacia, Eminescu, Junimea și Facla, din vremea tinereții sale, adică „din anii 70-80 ai secolului trecut, la care erau trei premiați maximum pe an, de fiecare editură (ceilalți remarcați apăreau în Caiete ale debutanților)”. Așadar, acum, „a fost o adevărată inflație de titluri de carte de debut, care nu s-a comparat cu debuturile prin concurs (cu jurii imbatabile) ale editurilor Albatros și Cartea Românească sau Dacia”, ne asigură poetul.
Din păcate, vechile debuturi, ca și publicarea cărților ce urmau debutului la editurile socialiste, din anii 50-89, nu erau tocmai „lacrima Christi”, tocmai o imaculată jurizare, „cu jurii imbatabile”, după cum spune admirativ Stoiciu, ci erau o adevărată bătaie de joc, de vreme ce cenzura era trează, iar ceea ce răzbătea totuși pe sub cenzură, sau pe deasupra ei, nu erau decât relațiile debutantului cu editorul și/ sau directorul editurii; sau relațiile cu un critic cunoscut ce venea cu debutantul sau cu studenții săi debutanți, bucureșteni sau nu, ori cu cărțile în manuscris ale acestora la editură, susținându-le în mascarada „concursului anual de debut la editura X”. A uitat L.I. Stoiciu toate aceste lucruri? Mai că nu cred! Numai că probabil nu este prea comod pentru el, în prezentul context, să-și amintească. Rar întâlnești în presă astfel de regrete după debuturile socialiste, în afară de cazul că vreun tânăr de atunci a fost ținut bine în brațe de cineva care avea o oarecare influență. Eu unul nu regret, asemenea altora, „corectitudinea” concursurilor socialiste de debut și dispariția „juriilor imbatabile”, despre care pomenește, aiuritor, Stoiciu. Bine că s-au dus!
Problema e că, de atunci și până azi, criticii din juriile de poezie nu prea dovedesc că au făcut vreun progres moral: dovadă calitatea subțire a aproape tuturor premiaților de astăzi. Tineri sau nu. În ceea ce privește calitatea pe care o au poeții debutanți/ tineri de ieri și calitatea pe care o au cei de astăzi, aceasta nu s-a schimbat nicidecum în structura ei: și atunci, și acum, calitatea lor se constituie din foarte puțini poeți buni și din foarte mulți poeți minori. Singura deosebire ar fi aceea că actuala libertate de expresie a înmulțit mai mult poeții minori și i-a făcut, prin net și alte modalități de comunicare, mult mai vizibili. Oricum, generalizarea „toți poeții tineri” sau „toți poeții maturi sunt fără valoare”, care se face adesea, este imprudentă.
(3). O altă problemă dezbătură de L.I. Stoiciu este aceea a ignoranței de care „se bucură” poeții maturi de astăzi în ochii, mintea, inima poeților tineri: „cei debutați n-au auzit de cei consacrați, care-i premiază, nu i-au citit, nu sunt interesați deloc de literatura scrisă până la douămiiști (s.n.).” Motiv pentru care poetul optzecist Stoiciu declară: „personal îi acuz pe profesorii lor, «optzeciști» ca vârstă, de liceu sau universitari, de ruptura produsă, care nu i-au apropiat de literatura română contemporană”; adică de literatura optzecistă.
Acestea fiind zise, ne putem aminti de tinerii poeți optzeciști, care la vremea lor nu se sfiau nicidecum să nege valoarea poeziei șaizeciste sau șaptezeciste contemporane lor. Cel puțin L.I. Stoiciu declara nu de mult (în articolul Despre poezie, azi. La români, din revista Argeș, nr. 8/2016): „am scris în «stil optzecist», reacționând radical la poezia «șaptezeciștilor»”. Și, în continuare, poetul optzecist Stoiciu ne asigură (în același articol) de faptul că „până la optzeciști poezia era uzată de calofilie, de metafore și locuri comune, uniformizată”, în timp ce, situată la polul valoric opus, „paradigma optzecistă e un capitol important în istoria poeziei române.” Așadar, conform lui Stoiciu, toată poezia de „până la optzeciști”, adică poezia șaptezecistă, șaizecistă, poezia contemporană lui Arghezi, Bacovia, Blaga și lui Eminescu, cu tot cu acești poeți, „era uzată de calofilie, de metafore și locuri comune, uniformizată”… Noroc cu intrarea în lume a poeziei optzeciste, care a pus lucrurile la punct, restabilind valoarea poeziei naționale.
După această fixare de către Stoiciu a tabloului poetic românesc modern, ne putem întreba: dacă nici poetul optzecist Stoiciu nu a luat în brațe poezia „șaptezeciștilor” sau poezia de „până la optzeciști”, care „era uzată de calofilie, de metafore și locuri comune, uniformizată”…, de ce le mai recomandă el azi douămiiștilor să citească și să asimileze poezia contemporană, adică poezia optzecistă? Și de ce îi mai ceartă el pe profesorii care nu i-au obligat pe poeții douămiiști să prindă spiritul poeziei optzeciste? Cât despre spiritul poeziei de „până la optzeciști”, adică al poeziei lui Arghezi, Bacovia, Blaga și a lui Eminescu, acesta pesemne că nu contează pentru Stoiciu.
(4). L.I. Stoiciu deplânge de-a lungul întregului său articol starea deplorabilă a poeziei tinere de astăzi, deși aprecierile la grămadă ale oricărei poezii, tinere sau mature, spun eu, sunt riscante. Dar să urmărim ce declară Stoiciu despre propria poezie în interesanta revistă Expres cultural (nr. 3, martie 2017), unde are rubrică permanentă:
„N-am nicio rețetă de «carte bună». Personal, mă dau cu capul de pereți să găsesc o «formulă de carte». Am tot mărturisit: eu scriu spontan și scriu numai pentru sertar, de aceea nu am nicio presiune atunci când scriu, scriu slab, cel mai adesea mă repet exasperant, rar pot să aleg un poem bun, care să fi rezistat în timp. Pentru o carte, normal că dau buzna peste poemele din sertar (…), le recitesc și constat că e dezastru, n-am ce să pun deoparte… În această situație sunt și azi, motiv să intru în depresie. Ratez apariția unui nou volum de versuri. (…). Totuși, am 67 de ani, poate e cazul să pun uneltele în cui, dacă în sertar am numai maculatură. Sufăr enorm că am pierdut vremea scriind versuri care nu-mi mai spun nimic la recitire.”
Dacă Stoiciu scrie atât de slab, după cum declară aici, cum mai poate aprecia el calitatea poeziei tinere? Este el un evaluator competent care să evalueze poezia altora?
Peste asta, ar fi de observat că acești tineri, premiați azi la marile concursuri și făcuți membri ai USR, vor fi scriitorii de mâine, mai precis vor fi acei scriitori care se vor afla la putere în literatura română, care vor decide alte minunate premii și care vor fi, desigur, în conducerea Uniunii. Și care vor scrie probabil, la rândul lor, pamflete împotriva poeziei tinere…
Nicolai TĂICUȚU
poem cu revenire
– versul acesta simplu
cu toată încărcătura lui inefabilă
mă știe pe de rost
și în timp ce îl transcriu
în joacă, cu degetul
în praful fin de pe geam
el mă recită –
fostul copil intră în casa bunicilor
cu sfiala vârstei și a bunei-cuviințe
deschide ușa camerei lui
(așa i-a rămas întipărit în minte
că aceasta-i camera lui
cum, de altfel, era și a fraților
sau a verilor lui)
o deschide ușor
de parcă să nu deranjeze somnul
instalat aici sub praful fin
…știe că pe peretele-acela
sub pânza îngroșată de păianjen
se află fotografia lor, a bunicilor
îngălbenită/ ștearsă de vreme
…cu o rază de lumină luată
din fereastra abia deschisă
și cu umezeala din ochii lui
trage cortina pânzei de păianjen
de o parte și de alta a ramei
precum perdelele la fereastră
cu unghi îndreptat spre cer
și așteaptă să apară din fotografie
zâmbetul – acel zâmbet
care nu se poate uita
