Cotețul cu metafore

Soluția românească Cangurii și urșii koala Sunt pe cale să dispară Căci e mare zăpușeala Și un pic… incendiară! Dar,

Sarmaua Am fremătat de-atâta nerăbdare să o dezbrac încet-încet, lasciv, cu voluptatea frustă a unei fiare ce-și devorează prada, instinctiv…

Perspectivă Acu` la-nceput de an, Ne spune doamna Turcan, Că la pensie iei bani Pe la șaptezeci de ani…. Iar

Mândrie Vedeți, mândria, unde duce? Unii s-au bătut pe cruce Căci n-au acceptat ideea Să prindă crucea, femeia! S-a pornit

Înger În gerul aprig care strânge de degete salcâmii rugători și buza streșinii ce plânge cu lacrimile strânse de la

Când îngerii cad… Când îngerii nopții cad, din cerul ca un lapte fad, se face mai frig pe pământ și

Carne… vegană Deși la minte nu-s obtuz, Vă spui cinstit că sunt confuz Și n-o să înțeleg nici mort Dacă

Caltaboșul Fiind o rudă de departe cu cârnatul, mai cunoscut sub numele de Moșul, acesta prefera porecla de Umflatul sau,

Cai Ca iubirile pierdute pe dealul de lângă casă, precum coase nebătute fâșâind în iarba deasă… Ca iertările apuse clipocind

Tentative de sinucidere M-am sinucis de multe ori în mine însumi, sperând la una ce va fi definitivă, prin șoc

Sancțiune de partid Foaie verde de dudău, Tocmai văzui pe Bădălău, Un sufletist de felul său, L-a pedepsit partidul, rău!

Personaj Ministrul nostru de finanțe, Ce-ar trebui să dea speranțe, Vede într-una doar creanțe, Și peste tot, beligeranțe… Precum la

Iuda Nu am nimic, nimic să îți mai cer, Și nici ce alte vise să îți mai ofer, Tu știi

Iarba Iar bate vântul prin pustiuri fade ducând cu el parfum de nesfârșire spre locul unde luna mută cade într-un

Cumpănă Aud că domnul ăla, Cumpănașu, Și-a găsit și el acuma, nașu’! Căci bravul luptător pentru dreptate, A cam fost

Aiurea pe străzi M-am rătăcit pe străzi fără de vise, cu orizonturi aspre, tăiate în felii de mâna zilei ce-aproape

Vreme Vrem eroi de sacrificiu să ne scape viețile, să lupte numai din oficiu în toate diminețile… Vrem egali să

Spovedanie Doamne, m-am pierdut în deșertul orbilor de cenușă… Am băut din apa morților fără cruci și am plâns în

Reflex Eu, astăzi, am o vagă impresie Că mâine va fi o mare depresie Fiindcă nu mai ieșim la grătare

Oul O ultimă speranță se arată tremurătoare, albă, slabă și timidă, ca apa tulburată de o piatră, cu trup de