Cotețul cu metafore – Gara veche
Gara Veche
Mi-a ajuns la o ureche,
că se reabilitează,
vechea noastră Gara Veche,
ce se reutilizează.
Gară pe nedrept uitată,
de Saligny construită,
va fi, din nou admirată
și poate, și prețuită!
S-a lansat o întrebare
în ăst spațiu virtual:
cum să se transforme, oare,
gara, într-un mod real?
Să se facă din clădire
loc curat și luminat
de cultură și gândire
ar fi unul adecvat?
Sau, ea să adăpostească
spații de orice fel
de care să se vorbească
până și pe la Bruxelles?
De-or să afle europenii
de-ncercarea temerară
cea prin care, râmnicenii,
nu s-or mai simți… ca-n gară!
Și când vor veni grămadă
delegații, pe teren,
o să-i ducem ca să vadă
c-a rămas totul ca-n… tren!
Mai încolo, eu remarc
o altă modernizare
care se întâmplă-n parc,
printr-o igienizare…
Și n-am remarcat doar eu,
că se reabilitează
frumusețe de… WC-u
și ce-i mai frumos, urmează!…
În sfârșit, dacă-l apucă,
pe un trecător… ,,ceva”,
are unde să se ducă,
și nu-l vede cineva…
De-acum, poate să mai vină
lumea în orașul meu,
căci, pe lângă o viață plină
avem, acum și… WC-u!
Iar WC-ul cel din centru,
eu am auzit, mai nou,
că va fi, (iar eu sunt pentru!)
o… stație de metrou!
Prevăd că în continuare,
pentr-o perioadă scurtă,
ne-apucă o… modernizare
ca durerile de… burtă!
