Cotețul cu metafore – Genii
Genii
Vă spui cinstit, că eu nu-i mai suport
pe-aceia ce se plâng că orașul este „mort”!
Și că, precum un Guliver în Liliput,
a lor personalitate, cu greu, a încăput!
Ei sunt prea buni, și prea deștepți,
încât ar merita să stea doar lângă „drepți”,
iar noi, nici nu le merităm mărirea,
și-ar trebui să le plătim chiar nemurirea!
Statui ar trebui să aibă ei, în centru,
și comunitatea asta, să voteze „pentru”,
deși nu au lăsat nimic în urma lor,
ar vrea să le dea nume până și străzilor…
Nu mai ai loc, de-atâtea „genii”
care-au crescut aici, de peste trei decenii,
și-s supărați că nu li se recunoaște,
nivelul lor pân` la genunchiul unei broaște!
„- Păi, vino, boss, mânca-ți-aș gura ta!
Nu sta numai pe margine, și nu mai critica!
Vino cu o inițiativă constructivă,
și temperează-ți personalitatea distructivă!”
Azi îi înjuri, și „mori de gât” cu ei,
și mâine, chiar la masa lor, mănânci și bei,
te bucuri că în seamă te-au băgat
crezând că au uitat că ieri i-ai înjurat!
Aceste „genii” nu sunt doar la noi,
ci orice urbe are măcar câte unul, sau chiar doi
iar noi, ar trebui să ne smerim
și bucuroși că-n umbra lor ne lasă să trăim…
Eu chiar v-aș da aici, și un exemplu,
dar am jurat cuiva că mă retrag în templu,
și nu mai vreau să bag bățul prin gard,
fiindcă m-am pocăit, nu mai sunt revanșard!
Am spus aicea multe, și cu patos,
însă de-acuma, mă călugăresc la Athos,
și nu o să mă mai las pradă ispitei,
ce mă împinge să tot critic metehnele „elitei”!
Până să vă spun această veste tristă,
am plâns cu muci, și i-am strâns în batistă,
căci, dacă plec și nu mai scriu tâmpenii,
ce-o face Lumea, cu atâtea „genii”?
