Cotețul cu metafore – Locul de parcare
Locul de parcare
Cât e Buzăul de mare,
nu sunt locuri de parcare.
dar este-o nemulțumire
legată de-atribuire…
Că unii beneficiază
și mașina își parchează
pe la ,,mama dracului”,
nu în fața blocului!
Fiindcă locul le-a fost luat
de alții, care-au parcat
ce nu locuiesc pe scară
nici în zona ce-o-nconjoară!
Și ca să nu izbucnească
revoltă cetățenească,
unii șefi de asociații,
au propus niște mutații…
Când ceri locul de parcare,
la dosarul de rigoare,
să mai fie o cerință:
încă o adeverință!
Care-n ultimă instanță
atestă că n-ai restanță,
Poți să fii oricine-ai fi,
numai să n-ai datorii!
La gunoi, la RAM sau Apă,
fiindcă nimeni nu te scapă
de-acel stigmat al rușinii,
să te știe toți vecinii…
Și pân-ajungi la mașină,
să-ți ia niște ani-lumină!
Pân-ajungi să o pornești,
s-ajungi să… îmbătrânești!
Iar vecinul de la patru,
cel cu Opelul albastru,
nu și-a plătit niciodată
întreținerea, pe toată!
Și nici fondul de rulment
iar în ultimul moment
și-a mai luat înc-o mașină
parcând-o doar la lumină…
Ei, dar dacă ai răbdare,
o să ai loc de parcare,
că ai fost conștiincios
și nu ai fost ranchiunos!
Cel cu Opelul albastru
se va uita ca la teatru,
cum, așa, de-al dracului,
vei parca în locul lui!
„-Aaa, păi, ce-ai făcut, vecine?
Cred că faci mișto de mine!”
„- Nu, vecine, cum așa?
Nu-mi permit cu dumneata!”
„- Și atunci, de ce-ai parcat,
pe un loc deja luat?
Nu știi că e locul meu?
Ai uitat? Ce Dumnezeu?”
„-N-am uitat deloc, vecine,
însă, de acum, vezi bine,
m-am rugat lui Dumnezeu,
iar de-acum, e locul meu!
Fiindcă tu ai datorii,
vezi, mașinile să-ți ții,
unde-a-nțărcat mutu` iapa,
dacă nu ți-ai plătit apa!
Nu în fața blocului,
ci la „mama dracului”,
ca să faci, pân` la mașină,
cum făceam eu, ani-lumină!”
Asta e doar fantezie,
că nu știu cum o să fie,
sau dacă acei vecini
vor fi chiar așa blajini!
Nu știu dacă Primăriei,
„dușmanul” hârțogăriei,
îi convine-n continuare,
să se-ncarce cu dosare!
Ori fac digitalizare,
și acea modernizare,
ori rămân tot la hârtie,
ca-n întreaga Românie!
