Cotețul cu metafore – Iată-mă
Iată-mă
Iată-mă, cum stau în fața ta
în toată goliciunea mea
tot așteptând un semn, ceva…
Nu mă mai pedepsi așa!…
Iată-mă, sunt tot același eu,
cel ce te-a ignorat mereu
și care s-a închipuit un zeu
clădind un templu doar al meu
Iată-mă, acum când vin,
împins de-o mână de destin,
nemulțumit că nu-s deplin
un sclav al Timpului hain…
Iată-mă, sunt doar un om
născut din așchii de atom
crescut la umbra unui pom
cu seva unui cromozom…
Iată-mă, te uită bine,
și vezi ce ai greșit la mine,
poate că sunt prea plin de sine
încât Pământul abia mă ține…
Iartă-mă, cum doar tu poți
așa cum i-ai iertat pe toți,
și pe cinstiți și pe cei hoți,
pe înțelepți și idioți…
Iartă-mă, nu-s cel mai rău
decât acei din jurul său
care hulesc cuvântul tău
căzând în nesfârșitul hău…
Poate… „Iartă-mă”…