Ora de muzică 2 – Muncă, în folosul comunității
Seamănă.
Ceva de genul Very Bad Thing am mai vizionat. Nu pot spune cu certitudine că ar fi același, de-aș fi găsit întreaga peliculă…. S-a găsit, s-a trecut un pic direct la final și s-a constatat. E altul, însă intriga pare aproape la fel, cu diferența că la final, victima – aici tranșată în bucăți și îngropată – nu apucă să le facă felul criminalilor. Copeland a folosit la fel ca în Pecker o parte dintre muzicieni. Chitaristul, Michael Thompson, saxofonistul Judd Miller și solista Vickie Randle. Are același asintent, Ryan Beveridge, însă a adăugat două soliste, pe Tina și Laura Schlieske. Ce observ ca noutate. S-a diluat și mai mult artificialul sunet produs de instrumentele virtuale, grație instrumentelor „reci”, sax și trompetă, și maschează una dintre temele muzicale folosite cu ajutorul unei falange ritmice a swing-ului, deși este clar o variantă a clasicului rock (si, do#, re, do#, si cu transpoziția la cvartă ascendentă uzuală). Interesant este și începutul peliculei de la secunda zero. Pe fundalul primului grup contributor la realizarea filmului, IEG, cu o singura notă se cântă marșul nupțial, cu două măsuri de melodie corecte, cu a treia unde se dau rateuri la fa și mi de pe ultimii doi timpi – un concomitent fa și sol și un sol -, cu încă două măsuri unde toate notele sunt ratate și cu finalele note „găsite”, urmate de un „punch” aplicat la întâmplare pianului cu toată palma. Partea bărbătească, cinci inși, de marcă în acei ani, fetele, două mai importante, tot așa, cea mai cea fiind Cameron Diaz.
1998 se încheie cu muzica unui joc construit de Insomniac Games și lansat de Sony Computer Entertainment. Numele – Spyro the Dragon. Prima versiune. Maniera de lucru. Copeland a jucat varianta inițială, pentru a-și face idee ce se potrivește mai bine pentru fiecare nivel. A avut privilegiul de a folosi „strategii speciale” pentru a trece la nivelurile următoare, o invincibilitate necesară. Așa a reușit să compună trei piese pe zi, brute, pe care le cizela în ziua următoare. Structura pieselor sale a fost gândită să se potrivească exact fiecărui nivel, însă, decidenții nu au ținut cont de părerile sale și au pus melodiile acolo unde au considerat. Și nu-s puține deloc. În total 36. Cu doza obișnuită de sintetic, cu două prime piese de deschidere ce mi-au adus aminte de sonoritățile filmului muzical western dintr-un an anterior lui 1989. Nu știu dacă a fost intervievat cu privire la toate sunetele din joc, cele alocate punctelor încasate, salvării, încărcării, trecerii de la un rând de opțiuni la altul, atingerea punctelor terminus sau de control, fiindcă și acolo e un pic de artă. Jucătorii înrăiți pot confirma.
1999. Un an creativ mai slab alocat muzicii de film. Doar două la activ, de cinematograf și unul de televiziune, ce se întinde pe mai mulți ani, dar și continuarea jocului cu dragonuleți, versiunea a doua.
Simpatico. Peliculă ce se bazează pe o nuvelă a unui personaj interesant, Sam Shepard. Și actor, și scenarist, și muzician, și regizor. 83 de filme doar ca actor, din 1964 până în 2014. 23 în calitate de regizor sau scenarist. Filmul are trei capete mari de afiș: Nolte, Jeff Bridges și Sharon Stone. A fost căsătorit actrița O-Lan Jones, 15 ani, un an, în timpul mariajului cu O-Lan a stat cu Patti Smith, muziciană, cu care de altfel îl veți regăsi cântând prin concerte și în filmări de casă. De prin 1983 a stat cu altă actriță, Jessica Lange, 27 de ani și aproape un an a stat cu actrița Mia Kirshner, cu doi ani înainte de deces – 2017. A fost și consemnat 2 ani la domiciliu, în 2009, cu 100 de ore de muncă în folosul comunității, și în 2011 arestat în Santa Fee. Alcoolul, bată-l vina!
