Cotețul cu metafore – ManeleFestival
s-a terminat și Neversea
și s-or întoarce-acei copii
ce-au ascultat câteva ore
și pe DJ-ul Salvatore…
pe care-l cheamă și Ganacci
care-a băgat în ei toți dracii
atuncea când a pus, pe bune,
o manea a lui Minune…
spunând că-i favorita lui
și i-a făcut, al dracului,
pe-acei copii s-o fredoneze,
tot așteptând s-o remixeze…
nu s-au cerut banii-napoi,
cum ar fi trebuit, căci noi,
avem tineri, open mind,
le place muzică „this kind”…
dacă le-o cântă Salvatore,
ar asculta sute de ore,
dar dacă le-o cânta Minune,
îl huiduiau minute bune!
așa că, nu vă mai prefaceți,
și trebuie să recunoașteți,
că, deși o ardeți „elitist”,
în fiecare zace-un manelist!
că până și străinii au aflat
dar asta nu v-a scandalizat
iar pe de altă parte, eu sunt trist,
că Salvatore e un manelist!
eu zic să nu vă mai feriți,
recunoașteți, fiți cinstiți,
și la anul, acest „Neversea”,
„ManeleFestival” se va numi!
știu, o să spuneți că-s frustrat,
și nu doar asta s-a cântat,
că au mai fost la Festival
și trupe care sunt pe… val!
și o să spuneți că-s un „boomer”,
care, zilele-mi tot număr,
și nu-nțelege care-i mersul,
cum e cu muzica și versul…
Mă, nu zic, așa o fi!
Însă, cât oi mai trăi,
n-o să înțeleg și pace:
pân` la urmă, ce vă place?

