Cotețul cu metafore – Extreme

extreme

românul este binecuvântat
cum altu-n lumea asta nu mai este,
ar trebui să fie putred de bogat,
doar că, bogăția lui… mucegăiește!

se plânge peste tot că el nu are,
că toți dușmanii sunt doar contra lui,
însă în curte are o mașină mare
și are multe camere-n ,,căsuța” lui…

în general, e priceput la toate,
însă, nimic nu-i chiar pe placul lui,
și cum ne-ar arăta el câte poate,
de n-ar muri… capra vecinului!

el are bani, că știm că se descurcă,
iar asta e motivul pentru care,
crede că munca multă îl încurcă,
și de-aia el primește ajutoare…

și la politică e foarte priceput,
tăind în două noduri gordiene,
pe care alții, proștii, n-au putut,
și ar mai face multe, dar… i-e lene!

și-ar face chiar și un partid al lui,
să schimbe legile din temelii,
dar nu se poate, fiindcă, ai dracului,
îți cer o ,,gălăgie” de hârtii!

când vine vorba de mândria lui,
aceea moștenită din străbuni,
el umple toți pereții ,,virtualului”
de mămăligă rece cu… căpșuni!

nu ai cuvinte să îl contrazici,
căci este proprietar de dicționar,
doar el e mare, ceilalți fiind mici,
mai mici decât acei de pe… grătar!

iar mintea lui se-nvârte după soare,
ce strălucește numai pentru el,
și-un Univers întreg, cât e de mare,
de n-ar fi el, ar fi mai mititel…

fiindcă-i umblat prin lume, știe,
și îți împuie capul cu povești,
cât de bogat s-ar cuveni să fie,
dar e modest, în teniși chinezești…

nu i-au plăcut nici Roma, nici Parisul,
că viața nu e numai aventură,
și nici la Londra nu e, frate, Paradisul,
așa cum e la el în bătătură…

cumva, de ai probleme, o să te-ajute el,
că știe un băiat în corpul consular,
de când era la ,,grădi”, la fel de mititel
și de-aia îi întoarce… micii pe grătar.

de îndrăznești, cumva, să-ntrebi și de femei,
îți va răspunde, bătându-se pe burtă
totul despre femeie, despre psihologia ei,
având și-o foarte lungă listă… scurtă.

spunând toate acestea, în mod incoerent,
făcând cu ochiul ca să-i înțelegi
motivul pentru care, în acest moment,
nu este însurat ca ăilalți, blegi!

căci lui îi place libertatea de mișcare,
și să nu aibă griji de niciun fel
să fie când la munte, când la mare,
doar cu o blondă ,,rece” lângă el…

lui i-a plăcut, și încă îi e dor
de viața lui de membru de partid,
fiindcă avea televizor color
cum nu avea, atunci, oricare individ….

e supărat pe Ceaușescu fiindcă a murit,
și pe toți ăia de l-au împușcat,
că, cine știe? poate, dac-ar mai fi trăit
avea și el, apartament prin sindicat.

e supărat și pe capitalism, normal!
că nu a apucat să se-angajeze,
să fie într-o firmă, un angajat loial,
care nu știe numai să… șomeze!

el știe ce-au în cap mai-marii Lumii,
și câte conspirații pregătesc,
dar, zice că ,,în fond și la urma urmii,
de ce să știe ăia ce gândesc?”

nu a furat vreodată ,,un cap de ață”,
doar dacă a fost nevoit, cumva,
căci, cine n-a furat vreodată-n viață,
atuncea, nu e demn de țara sa…

vorbește-i despre daci și de romani,
Ștefan cel Mare, sau de Mărășești,
și o să-ți spună el pe câți dușmani
i-ar pune la blesteme românești…

vorbește-i de biserică și despre cruce,
despre acel respect pentru părinți,
te va iubi atâta încât iubirea n-o poți duce,
însă mai mare e iubirea de… arginți.

de fapt, românul este tot un om și el,
ca toți ceilalți de pe acest Pământ,
doar are uneori impresia că e altfel
și își închipuie că e un sfânt…