Cotețul cu metafore – Flămânzi
Flămânzi
În locul de pelerinaj, la Șumuleu,
a revenit, în vizită particulară
așa cum face de o vreme tot mereu,
președinta țării, cea maghiară!
Și a mai zis din nou, ca și-altădată,
că Transilvania, le aparține,
și că Ungaria e țară binecuvântată
care cuprinde, iată, țări vecine…
Doamna se simte-aicea, ca acasă,
fiindcă românii sunt mai blânzi,
primim pe-oricine și-i poftim la masă
când îi vedem că sunt flămânzi…
Așa precum și doamna președinte
a unei țări flămânde de mărire
dar, care-a fost mai mică și înainte
de a fi parte dintr-o stăpânire…
Dar, nu-i de vină ea, că își permite,
să vină atât de des în România,
ci „inteligențele” noastre adormite,
care vor doar să își ia simbria…
Și n-au urechi, nici ochi, nici minte
să-i pună și picioru-n prag,
spunându-i astfel, doamnei președinte
să-și ia cetățenie, dacă-i este drag!
Flămânzi fiind după acele timpuri,
ce le-ar dori înapoi de mâine,
noi le dorim, când „mestecă” la mituri,
să vină să le dăm și multă… pâine!
C-așa ne-nvață legea creștinească,
și ospitalitatea de la daci
să dai un colț de pâine, să trăiască,
și să ai milă și de cei săraci!…
