Fărădelegea lui Călin – Next year or happy New Years!
Om da noi și …ctațiune….
De moment, încercăm să finalizăm câteva acțiuni…. Depunerile de sume, cauțiuni. Și chiar am dat. Cine nu citește, nu găsește. Mă-mpinsese un drăcușor mintal să număr cam câte articole se mai întind din calupul rupt din codul… cu proceduri civile și-mi sărise în ochiul drept „afectațiune”, din ochiul drept în creier și din creier tocmai în firele de păr, răsculate precum românul moldav la 1907. De aceea am înaintat o prezumție, negândind că era chiar sub nasul meu un frate literal neîngroșat, în depozitele Art. 671. Aici, sumele sunt cu „… afectațiune specială…”, fără un strop de explicație. Bani, deci, depuși, reprezentând „… veniturile bunurilor urmărite ori prețul rezultat din vânzarea acestor bunuri.”. Dar alții. La CEC sau Trezorerie. Chiar și alte „fonduri” care au legătură directă cu instanța de executare. Depozitarea sumelor se face cu recipisă de consemnare ori alt act doveditor. Beneficiarii sumelor – persoanele îndreptățite. Și cauțiunile au același regim.
Actele procedurale ale execuției…. De către executor sau agentul său procedural. Ori prin sistemul și modul în care se comunică citațiile judecătorești. Desigur, agentul procedural este nouț între noțiunile juridice de până acum, fapt ce a determinat încă o frază adăugată la Art. 672, fără alineat special, deși, în varii cazuri redactorii au rupt un pasaj separat altor sintagme. „… are aceeași forță probantă…” dovedind că agentul este pe această speță egalul executorului. De ce o astfel de adăugire, nu era clar că unul ori altul duc la îndeplinire această operațiune fără ca altcineva să le pună la îndoială mandatul? Sau, dacă se putea produce această confuzie, exista cea mai mică îndoială că agentul nu are aceleași puteri legale, de ce nu s-a trecut în lege mai întâi aparatul executorului judecătoresc și îndatoririle subordonaților?
Efectuare. Fapte. Executare silită. Nu oricând. Numai după termenul în care debitorul putea achita datoriile, obligațiile prezente în somație sau în încheierea ce a încuviințat executarea. Art. 673.
Ori eu, ori ei. Dar sigur ei sunt bântuiți de prostie. Să mai concepi un articol pentru a spune și că înainte de termenul de plată nu poți face execuția, e de râsul curcilor. Somație sau nu anterior, mai limpede de atât nu se putea: doar după termen execuți. Însă ne-am tâmpit definitiv. Art. 674.
Art. 675 sporește…. Termen de plată. Decădere dacă…. Și primul lucru se referă la „… îndeplinirea obligațiilor care îi revin potrivit legii în scopul realizării executării silite.”. Ca s-ar sustrage. Care? Să plătească înainte executorii? De ce? I s-au înaintat somații în privința asta? Și de unde știe creditorul acest fapt? Îl privește oare? Parcă numai dacă era insolvent debitorul i se cerea lui plata serviciilor creditorului…. Că debitorul ar risipi averea sa. Iar, de unde știe creditorul? Iată, chiar și insolvabilitatea „… este îndeobște cunoscută…”. Asta nu produce decădere din termen. Perioada acordată este fixă și dă posibilitatea debitorului de a se achita, cine știe, chiar și falit, printr-o minune, o pleașcă, o… ceva. A! Renunțare la termen este altceva. Tot aici, la acest punct, culpa gravă, intenția săvârșită ce produc micșorare de garanții sau înlocuirea promiselor cu altele, ori cele încuviințate duc la decădere. Și da, astfel de fapte ar putea trece la penal, fiindcă sunt de astfel de natură. Însă, și dacă alții se mai îmbulzesc la alte executări, în curs sau terminate, creditorul nostru îi taie porția de timp debitorului și cere imediat achitarea. Să reamintesc procedura cu alte executări, cu cuplarea lor într-una? Totuși. Că nu-i nici debitorul, nici creditorul pe vreo miriște proprie. Judecătorul instanței de executare hotărăște dacă se efectuează decăderea. De urgență, cu citare și tot arsenalul de proceduri. Ei…. Botniță cererii creditorului, căci este până la urmă o cerere, nu o proprie dorință executată de el. Nu are voie să ceară statului – nu înțeleg de ce „sau” pentru UAT-uri; ele nu reprezintă statul? – să grăbească achitarea. Și cum știm ce probleme are, ce-ar fi fost ca toți „afiliații” noștri să fi dat în judecată primăriile, care, desigur, erau datoare. OP la 90 de zile? Dar la 16 luni ce are? Sau niciodată? Sau cu țârâita, legal, după hotărârile guvernului?
