Cotețul cu metafore – Lasă
lasă
lasă-ți ochii tăi să cadă
pe umbrele tristeții mele,
și poate ei o să le vadă
căci eu nu voi să știu de ele…
lasă-ți tu mâna cea ușoară
să-mi mângâie nefericirea,
și n-o lăsa, astfel, să moară,
oferă-i, simplu, amăgirea…
lasă-ți privirea să mă țină
captiv în temnițele grele,
eu, vinovatul fără vină,
tu, vina fericirii mele
lasă-ți trup alb de Afrodită
pradă ușoară mâinii mele,
și ochiului ars în orbită
de-atâtea gânduri infidele
lasă-ți glasul să-i descânte
de frică, existenței mele,
și dă-i curajul să se-avânte
până dincolo de stele…
