Teatrul zilelor noastre: ,,Haz de necaz”. Un text mai vechi, reactualizat meritat
La Veber, prostia porni comedia. Folosind ca pretext un dineu. Pentr-un ,,tăntălău”. Adăugând și-o criză lombară. Ca să strice treaba. Și piesa să iasă ca pe la Paris. Intriga-i ok. Croită cu tâlc, gradată isteț. Cu lipici la lume. Și renume, cert. Astfel ajungând s-o vedem și noi. Să râdem în hohot de eroii ei. De încurcături în care se vâră. Haioase fățiș, hazoase bogat. Larg deconectante, viu aplaudate…
Francis scrise textul. Alții puindu-l în scenă apoi. Pe plai românesc, când în viață fu, Ion Caramitru. Nu doar ca regizor, ci și, după Șerban Ionescu (decedat și dânsu`), ca actor în rol principal. Pino, înlocuit acuma, de interimaru` de la Național, tot mai prezentu` Mircea Rusu. Cu Mălăele-n tandem, fiecare. Strașnice perechi, nimerite toate. Firesc agreate, pe drept lăudate. Companioni în joc, potriviți, fiindu-le-n timp Bindea, Cuncea, Andone, Mareș, Cheyrouze, Cadîr, Marinescu, Georgescu. Cu toții echipă formând izbutit. Clar artiști specialiști, cu șarm și entuziasm. Comicului dând exact ce-i nevoie. Spontaneitate, savoare, impact. ,,Dineul cu proști” în cazu` de față, mărturie stând elocvent, vesel, permanent. De două decenii bătute pe muche la anu`. Și-n continuare, neîndoielnic. Semn incontestabil de perenitate…
Adrian SIMEANU
