Propoziții pretențioase

Vă imaginați cum este în politică. Mai ales la femei. Cum să ajungă cutărica așa de sus? Iar gura lumii

Mda, urma să debutez a la tinichigiu și sfârșesc prin a vorovi despre nebunia unui loc mai vizibil în societate

Că fusese securist…. Vorbe de urbe cu metehne de sat. O fi fost, dar duse-s toate și mai bine îngropate

Alămeam cu becul autogen la Intercoop cu nea Țandrone…. Ce mă învățase: la pragurile mașinilor, petice pe aripi…. Țigan, dar

Întrebări multe. Răspunsurile după…. Obiceiul cocoțatului. Unul anevoios, periculos și inconștient. Privind la ce înălțime avea casa domnului Zanfirescu –

De-aia mă furnică și în degete, și în limbă, și în membre rememorând. Domnul Zanfirescu a avut familiile mamei și

Unghiuri adiacente, unghiuri alterne. Unghiuri drepte. Colțuri perfecte. Fața față…. Mi-am văzut sufletul alinând degetul betegit, plângând în sine, mi-am

Tudorache. Zdraveni și nevătămați. Fericiți că am scăpat de gura Sifonarului. Atunci. La o vreme, tot după rugi fierbinți ne-am

Ca să ajungi în spate, erai nevoit să ocolești și imobilul din stânga, găsit la ,,actul de proprietar” pe numele

Ce-s eu cață p-aci, să-ntrebați de personajul următor…. Pornim a-l zugrăvi de prin 1996. An electoral. O iarnă și o

Exact ca azi, chinuit – oarecum – de un nume de familie a unei foste eleve de pe la noi

Fix printre puținele repere care mai puteau reconstitui copilăria și adolescența mea. Patiseria. Ea era vecină cu Zache, marea dispărută

Să se fi dat de ceasul morții și tot am fi condus apa de ploaie acolo unde nu mai dăuna.

Un amalgam de amintiri, ca ale tuturor cunoscuților și necunoscuților, fără să fiu singurul care s-a alăptat la curajul de-a

Ce ne mai alintam, ce ne mai văitam…. Ne alinase mama de toate cele, se îngrijise de noi cum a

Vine o zi când…. După ea urmează replierea. Ce facem? Mergem unde ne este sortit. La muncă. Jgheabul lui Vali

Zi-lumină, zi finală de an. Terminasem, încheiasem, ne străduisem să facem butucănosul luminator cât mai bine, cu aspect tăios, fără

A treia și ultima. Cumpărase și partea ,,neamurilor” domnul Talmanski, iar pentru a se putea muta în sfârșit în casă

Mă trec fiorii stând în dormitor și ascultând, fără de voie, nebunia șofatului din orașul scăpat de sub control rutier.

În spate… crâncen. Să nu recunosc holul pe unde prima dată în viață căutasem să mă împrumut. În alianțe amicale