Cotețul cu metafore

Vis de stea Cad stele în iarba vălurită Și vântul le-mprăștie molcom, Precum scânteile focului sacru. Se strâng în hore

Vedenie… Mi s-a părut că-ți văd umbra strecurându-mi-se prin ușa întredeschisă a așteptare. Mi s-a părut că-ți simt degetele subțiri

,,Vânturile” istoriei S-a tot vorbit de-o vreme-ncoace, Și-o țară-ntreagă a stat pe ace, Că uite, dom’ le ce s-a întâmplat,

Vânător de LIKE Foaie verde foi de nuc, Când mai stau eu pe Facebook, Mai observ câte ceva Ce să

Vamă La vama dintre Râmnic și Focșani S-au adunat la ceas de seară, Cu inima deschisă, maeștri și profani Poeți,

Unora… Vă spui cinstit că eu nu-i mai suport Pe cei ce se tot vaită că Râmnicul e ,,mort”! Și

Universul… perpendicular Iubiții mei, vă dau o știre tare tristă: Tocmai aflai acu’ că moartea nu există! – Păi, de

Umbra lui Fane la Bellu… Las departe azi umoru’ Ce mă caracterizează.. A murit Fane Spoitoru! Toată lumea delirează! Fiindcă

Ultimele mele dorințe… Și de-o fi și-o fi să mor, (Că doar nu sunt nemuritor!) Aș vrea ca nimeni să

TRUMP IT! Priveam deunăzi la stele Tot încercând să văd în ele, Cine va câștiga peste ocean Și va fi

Tristețea unui… atentator de treabă Pierdut buletin și nu știu de unde vin Însă asta-i bagatelă! Dacă mă gândesc puțin,

Tristeţe… Ce tristă-i lumea Când aripi cad din cer! Ce tristă-i ziua Când oameni tineri pier! Ce lungă-i clipa De-amară

Trista nemurire Dragi prieteni, vă spun o veste tristă: Tocmai aflai că moartea… nu există! Atunci, de ce sunt trist?

Trist exerciţiu de macabru Gânduri meschine te biciuie Coleric scăpate din frâul raţiunii În vene sângele gâlgâie, chiuie, Precum în

Tribut… tribunului Aș vrea să tac… o, cât aș vrea să tac! Aș vrea ca lucrul ăsta să nu-l fac…

Tresărire de lumină Lumina se scurge agale prin fibra-mi Făcându-şi cu greu loc printre gânduri Căldura-i uşoară se lasă asupră-mi

Tomnatică   E vremea recoltei Și Moartea dă târcoale Culegând febril sufletele coapte, Mustind de sevă ardentă, suculentă, sau Mature,

Ție Ție îți aduc ofrandă De inimă zvâcnind de bucurie! Ție îți aduc cununi de vise împletite Din zbatere de

Teleportare Când vă spuneam cine e ,,miezul”, Nu mă credeați: este chinezul! Care a realizat într-un stil mare, Un vis

Telecomanda Te caut… Cu înfrigurare, cu disperare, cu speranță… Tânjesc să-ți simt formele tale perfecte În vârful degetelor mele tremurânde…