Cotețul cu metafore – Unora…
Unora…
Vă spui cinstit că eu nu-i mai suport
Pe cei ce se tot vaită că Râmnicul e ,,mort”!
Și că-vezi Doamne!-ca Guliver în Liliput,
A lor personalitate, cu greu, a încăput!
Ei sunt prea buni, prea mari și prea deștepți.
Încât ar merita să aibă locuri lângă ,,drepți”
Iar noi, ceilalți, nici nu le merităm mărirea,
Și-ar trebui să le plătim chiar nemurirea!
Statui ar trebui să aibă ei, cei fără pată,
Iar viața lor să fie povestită-n piatră,
Chiar dacă n-au lăsat o urmă în orașul lor,
Ar vrea să le dea nume străzilor…
Nu mai ai loc, de-atâția ,,genii” ne-nțelese,
Ce au atâtea calități de care să ne pese,
Încât ai spune că toți suntem niște ingrați
Niște inculți, netrebnici și needucați!
Aceste ,,genii” nu-s doar la Râmnicu-Sărat
Ci-s peste tot, pe unde caru-i răsturnat!
Iar noi, ceilalți, cică ar trebui să fim smeriți
Și bucuroși că-n umbra lor suntem primiți…
