Cotețul cu metafore – Ție
Ție
Ție îți aduc ofrandă
De inimă zvâcnind de bucurie!
Ție îți aduc cununi de vise împletite
Din zbatere de pleoape-ntredeschise.
Ție ți-aduc tributul meu de șoapte
Nespuse, neștiute și fierbinți
Doar ție ți le dăruiesc, îți aparțin…
Pășit-am amândoi prin seceta și viscol,
Pe drumul vieții ce astăzi scurt ne pare,
Cu șovăieli, obstacole, iluzii,
Eu m-am temut mereu că nu-s întreg,
Dar ție întregirea mea ți-o datorez…
Când norii erau negri și fruntea-mi încruntată,
Când Universul tot era-mpotrivă,
Tu mi-ai zâmbit și m-ai ținut de mână…
Și am știut de-atunci, ce astăzi mi-este clar
Că suntem unul altuia și sfetnic și altar…
Nu am acum cuvinte potrivite îndeajuns,
Să-ți spună mai frumos ce știi deja,
Mă simt trădat de ele, s-au ascuns adânc
În unghere de atrii, în adâncuri de cortex…
Ție ți s-au predat cu toate,
Ție ți se cuvin.
Și-n lipsa lor rămân culori, emoții
Să zugrăvesc cum mă pricep mai bine
Iubirea ce ți-o port, eternă și supremă!
Doar ție! Numai ție! Pe vecie!…
