Cotețul cu metafore – Tresărire de lumină
Tresărire de lumină
Lumina se scurge agale prin fibra-mi
Făcându-şi cu greu loc printre gânduri
Căldura-i uşoară se lasă asupră-mi
Purtându-mă-n vise prin timpuri
Alerg printre suliţe lunge
De iarbă şi lacrimi de rouă
Simt viaţa pulsându-mi în sânge
Şi inima mi-e ca şi nouă.
Mă strigă un Phoenix de-s rudă
Cu el sau un altul, fecund
N-aud, m-afund în natura nudă
Şi printre fire de-albastru m-ascund
Mă lepăd de neguri precum de-o Satană
Şi mă botez în Soarele roşu-apus
Mi-e sufletul zâmbet de fată codană
Ce lumii are atâtea de spus…
Las norii în spate de-acum
Aud cum mă strigă furtuna
Să-mi fulgere-n minte oricum
Dar calea-nainte-i doar una.
Ce mitice plaiuri m-aşteaptă s-adăst?
Ce vise, ce drumuri, poiene şi cerbi?
Sunt punctul de spirit pe câmpul cel vast
Sunt fiul luminii şi-al falnicei ierbi.
