Cotețul cu metafore

Toamna ,,bobocilor” Cri, cri, cri, încă o toamnă gri, se lasă iarăși peste vii, căci ăia morți, care s-au dus,

Teatrul de operații Dom`le, acuma ce mai tura-vura cre` că mai bine-ar fi cu dictatura, una din aia militară, și

Schimbarea de paradigmă Un soare galben iar răsare în instituții bugetare, după ce norii grei s-au dus odată cu USRPLUS…

României Când ne-am născut tu ne-ai primit în brațele-ți bătrâne când am crescut, tu ne-ai șoptit, povești cu zmei și

Plugușorul național(ist) Aho! Aho! Popor român care zici că ești stăpân… Stai puțin și nu-njura, ascultă urarea mea! Aho! Aho!

Orașul Buzăul își trăiește visul: este mai tare ca Parisul! Iar dom` primar a anunțat premiul ce l-a câștigat! Vă

Neînsemnați Niciodații care suntem, Nicăierii care-am fost Neființe ce rămânem Neavânzi de niciun rost Nefireștii legii firii Nepătați de puritate

tei te inimă și te inel pierdut în neștiute șoapte stăpâna unui vechi castel clădit din visele de-o noapte te

târg demult în timpul unei sincope am avut ocazia să fac un târg cinstit să-mi vând Infinitului o cifră a

tăceri vin către noi tăcerile-n valuri spărgându-se, mute, de idealuri iar spuma lor albă se pierde în cer ca păsări

sete se teme ziua să mai vină în Lumea care se închină zeului Nopții, la lumină și Soarelui, pe lună

Semnalizare Astăzi, n-aș vrea să fiu trist, chiar aș vrea să fiu serafic, căci, de fel sunt un pacifist și

război viața e un teatru de operațiuni un front pe care soldații își dau viețile unii cu eroism alții cu

puzzle ce e viața? e cumva acea sumă de răsărituri și apusuri iremediabil pierdute de bucurii și tristeți contabilizate în

prizonier sunt prizonier al gândului secret în unghiul drept al ipotezei mele tot așteptând silabicul decret ce mă va elibera

post fiindcă de azi începe Postul, se pare că nu își mai au rostul expresii păcătoase, carnivore, postate pe la

ploiezie plouă placid și stropii ucid frunze caduce printre uluce plouă agonic și antagonic cu note bolnave fără octave plouă

perfect știam că perfectul poate avea grade de comparație dar înlăuntrul meu credeam că el nu poate fi altfel decât

nebuni nebuni suntem, și-a noastră nebunie nu-ncape în cămăși de forță doar trupu-i prizonier în astă bătălie iar mințile ne

matematică urbană orașul are străzi rebele care sfidează geometria nu vor să fie paralele și nu le place simetria se