Cotețul cu metafore – României

României

Când ne-am născut tu ne-ai primit
în brațele-ți bătrâne
când am crescut, tu ne-ai șoptit,
povești cu zmei și zâne

Când ne-a fost greu, ne-ai ajutat
și n-ai cerut nimica
când ți-a fost greu noi te-am uitat
căci nu ne-am învins frica

Când pentru tine viețile și-au dat,
bătrânii în tranșee,
noi, astăzi, te-am abandonat
pe câmpuri Elizee.

Când osemintele și le-au lăsat
pe câmpul de bătaie,
noi, peste ele, laș am aruncat
numai noroi și zoaie

Când trupu-ntreg ți-au sfârtecat,
prin samavolnic Pact,
am închis ochii și-am îngenuncheat
semnând acel contract

Când steagul sfânt ți-au găurit,
cu ură și cu gloanțe
noi am mușcat din fructul otrăvit,
zadarnice speranțe

Când toți din tine, astăzi se înfruptă
străinii și despoții
noi am uitat ce-nseamnă luptă
și pactizăm cu hoții

Când vine acea zi de sărbătoare
numită Națională,
facem paradă într-o dezbinare
și ne-mbulzim la oală

Când vrei să simți patriotismul
dovada de iubire,
nu poți, căci iată, egoismul
ne-aruncă în orbire.

Când toate astea-ți sunt povară,
ce să-ți dorim noi ție?
Să ne fii casă, tu bogată țară,
sărmană mamă, Românie!