Cotețul cu metafore – Toamna ,,bobocilor”

Toamna ,,bobocilor”

Cri, cri, cri, încă o toamnă gri,
se lasă iarăși peste vii,
căci ăia morți, care s-au dus,
sunt liniștiți, acolo, sus…

Nu le mai pasă că începe școala,
sfidând, pe de o parte, boala,
iar pe de altă parte, un sistem
care, lui însuși, își este un blestem!

Nu că m-ar mai durea, dar văd
cum, instituțional e un prăpăd,
când poate-ajunge orice tip,
un mare șef la ,,micul” ARACIP!

Nume predestinat, acest Iordache,
la fel ca ăla care, pe șestache,
a scos din case tinere speranțe
să se opună unei ordonanțe…

Acesta de acum, e mai evoluat,
căci el, chiloții și i-a prezentat,
croiți și însăilați de Botezatu,
de-aceea este el ca nimeni altu`…

Cu experiența lui de manechin,
se potrivește postului, din plin,
căci vrea să fie și altora ,,model”
iar ei să îl urmeze, tot la fel!

Acum, nu vă imaginați cu toții
că în învățământ lipseau… chiloții!
Asta a mai rămas din el, în fine,
fiindcă oricum era cu ei în… vine!

Desigur, că acest lucru e banal!
Bine că măcar n-are dosar penal!
Învățământul să zică ,,mulțumesc!”
că nu-i condus de-un clan cocălăresc!

De-acu` să vezi ce mai Acreditare,
și Calitate-n școli Preuniversitare!
Se vor urca pe podiumul de premiere
doar cei ce-și vor purta chiloții la vedere!

Nu că pân-acuma n-a fost tot așa,
dar de acum asta se va ,,acredita”,
căci, nu se poate, dom`le ca elevii
să fie-atât de-ncorsetați cu nervii!

Să vie, dom` le, relaxați la școală,
chiar dacă situația e cam nasoală,
și va veni curând și valu` patru`ș`patru,
de nu mai merge nimenea la… teatru!

La fel, toate muzeele se vor închide,
aparținând cumva… mulțimii vide,
pe care nimeni nu le ia în seamă,
fiindcă de vid, oricine are-o teamă!

În ei, copiii, ne mai stătea speranța,
ca ușilor de teatre să le apese clanța
și să mai intre și la vreo stagiune…
Acuma chiar vă-ntreb așa: pe bune?!

Tocmai când au văzut că e mai fain
să stai acasă și să… nu-nveți online,
vine ministrul ăsta rău și insipid
să îi anunțe că școli li se deschid!

Și nici părinții n-au vreo bucurie
fiind cuprinși și ei de nebunie,
și de dileme grele, existențiale:
să cumpere ghiozdan sau pijamale?

Dar un câștig tot vor avea din asta:
căci vor scăpa acuma de năpasta
de-a fi văzuți de toți ceilalți din clasă
când umblă numai în chiloți prin casă!

Deci, iată, după cum vedeți cu toții,
nimic nu e mai important decât… chiloții,
chiar dacă sunt purtați de-un fost model
și nimeni nu e sigur că-i are pe el…

Ce ne mai place să punem etichete,
uitând că-n școli s-au dat, totuși, tablete,
pentru ca pe niște ,,pereoade” scurte,
elevul să ,,acceseze”… budele din curte!

Să nu-i înghețe, bietul, toate alea
și nu cumva să nu-și mai afle calea
când plouă, ninge, sau Crivățul îl bate
îndepărtându-l de coperțile de carte…

Deci, nu mai e acuma, cum era odată:
buda din curte a fost transformată,
în sensul că acuma e… sală de clasă!
(Că de-aia, istețimea, în pace nu ne lasă!)

Dar, lasă, dom` le, să înceapă odată!
Destul a fost închisă și iarăși amânată!
Te pomenești că într-un an sau doi
se umple țara asta numai de școli noi!

Sau de mulțimea de spitale regionale
ce-abia de mai au loc în planuri cincinale
înghesuite printre atâtea autostrăzi,
ce taie-n două niscaiva mici ogrăzi…

Da` chiar nu știu ce mi-a venit pe tipul
ce va conduce, iată, ARACIP-ul!
Ce dacă-i fost model și manechin?
(Aicea cred că-s cârcotaș puțin!)

Că știe el, guvernul liberal, mai bine
pe cine dă afară și pe cine ține!
Iar competența-i cel dintâi principiu
în orice sat, oraș sau municipiu!

Mai bine stau frumos în… banca mea,
să nu mă-njure, iarăși, careva!
Să știți că-n școli e totul foarte bine!
(De-ntreabă careva, nu știți de la mine!)