Ora de muzică 2 – Înaintea oamenilor…
Interesant mod de a dezvolta un subiect….
Gândeam la un personaj, gândeam la un film, nicidecum la un soi de mașină. Cum nu am nici măcar o roată de rezervă, în vecii vecilor n-aș fi știut că Abarth 124 Spider este un automobil. Scumpuț. Așa debutează articolul celor de la Stellantis. ,,Mașina joacă un rol principal alături de Sting și Shaggy…”. În videoclipul piesei ,,Gotta Get Back My Baby”. O ,,peliculă” ce are ca pretext apărarea unei vedete feminine, unde cei doi joacă rolul unor detectivi din Miami, motiv pentru care cer căpitanului ,,fabulosul” autoturism. Doar două date importante sunt cuprinse în ,,informare”, cele 2,3 milioane de vizualizări ale videoclipului strânse în numai câteva zile și cele 17 săptămâni în topul Billboard, unde la debutul în secțiunea raggae cuplul a intrat direct pe locul 1.
Winston Cook-Wilson iese la rândul său din stereotipia instalată în lumea jurnalistică de la anunțul albumului 44/876. Conexează starea de apatie a nației americane, la un an de la depunerea jurământului de către președintele Donald Trump, de relatarea revistei Rolling Stone, o bună vestire, ,,chiar dacă doar în plan cultural”, colaborarea dintre Sting și Shaggy și înregistrarea unui album întreg, după ce părea că intenția ,,papei Jamaicăi” – numit astfel de Sting – de a primi aportul stingian va rămâne doar pentru o singură piesă. Cu ocazia aceasta am mai învățat și un cuvânt nou: extemporaneu. Atribuit vocilor cuplate stilului care nu mai pare aici, față toate celelalte păreri strânse până acum, o surpriză, ci o așteptare împlinită: ,,ritmuri insulare popularizate cu chitara acustică… și sunete de tobe din zona anului 1998.
Când credeam cel mai puțin că mai este ceva de descoperit…. Găsit-am un interviu oferit lui Ben Hogwood pentru ,,musicOMH” de cei doi muzicieni. După un drum de noapte din Paris, după un aer de somnolență venind din colțul de cameră unde picotea cu ochelarii pe nas Shaggy, vigilentul Sting face prima declarație, după câteva glume pe seama colegului: ,,A fost un accident faptul că ne-am întâlnit și am realizat un album împreună.”. Doar de dragul distracției. Și-au dat un termen totuși, după prima piesă, de trei săptămâni, să vadă dacă a fost sau nu o întâmplare colaborarea și dacă reușesc în acest răstimp să mai poată crea și conlucra. Se evidențiază și faptul că în studio fiecare a lăsat ego-ul la ușă și că n-a fost nici măcar un moment neplăcut între ei. Shaggy subliniază, ca și în alte destăinuiri, că Sting l-a influențat, muzica celor de la The Police, unde era mult raggae. De partea cealaltă Sting încuviințează sublinierea lui Shaggy, declară că i-a plăcut dintotdeauna muzica raggae, că o respectă și o înțelege, că ei i se datorează schimbările din muzica rock. Care? Linia de bass, exploratorie, importanța ei în contextul melodic și ritmul tobelor care este exact pe dos față de toate celelalte ritmuri consacrate. Cine i-a fost mentor lui Sting? Aflați că Bob Marley. Venirea acestuia în anii 70 în Marea Britanică a fost capitală pentru tânărul muzician Sting. Ce a reprezentat pentru Sting genul raggae? Exact ce declară: ,,A făcut parte din adn-ul meu zeci de ani.”. Au mai subliniat și alții despre album că ar fi și ceva păreri politice strecurate în text și cei doi protagoniști nu s-au sfiit să declare că asta au și dorit, să conexeze muzica și protestul față de politică. Cel mai bine răspunde provocării lui Ben Shaggy. Pornind de la ce înseamnă spectacolul și ce trebuie să ofere artistul, recte divertisment, ajunge la o scurtă radiografie a etapelor prin care trece un bărbat, un ignorant la 25 de ani, un om cu familie la 35, cetățean cu păreri pro și contra față de climatul politic, sumbru în mare parte, artist care prin vocea sa are datoria de a se manifesta împotriva deciziilor care schimbă soarta omenirii nu în bine. Mai direct a continuat Sting, care consideră că există două strategii când îți asumi să inserezi un mesaj politic într-o melodie. Una prin care să-ți verși furia și cealaltă prin care acesta se transmite râzând. Un timp al mâniei, dar destul timp după acesta să vezi suficientă lumină la capătul tunelului. Discuția a trecut în planul ,,surprizei” produse la premiile Grammy, unde Don’t Make Me Wait a fost cuplată cu o improvizație la o versiune a English Man in New York. Un adevărat șoc pentru audiență. Și pentru ei o piatră de încercare, o reală provocare ca să țină secretă găselnița și maniera de prezentare. Din vorbă în vorbă, din întrebare în întrebare și o părere inedită a lui Sting despre Shaggy: că nu cele două hituri sunt singurele scoase vreodată de acesta, ci nenumărate, că vocea lui este de pe altă planetă. Cum au reușit împreună? Fiind doar simpli muzicieni și nu vedete.