Cotețul cu metafore – Tăceri
tăceri
vin către noi tăcerile-n valuri
spărgându-se, mute, de idealuri
iar spuma lor albă se pierde în cer
ca păsări ce zboară, încet, auster
în liniștea lor vălurită și calmă,
cuvintele-și fac culcușuri în palmă,
din propriile sensuri, ca la-nceputuri,
când apa era vie, sărutată de ciuturi
țărmuri tăcute, pe veci împietrite
primesc osânda pietrei zdrobite,
săpată adânc cu furie dezlănțuită
din vremea când liniștea era infinită
asemenea țărmurilor care dispar
în liniștea Timpului, săpător solitar
sufletele noastre, sisific, pe maluri
își îneacă-n tăcere strigătele-n valuri
