Cotețul cu metafore

risipă în timp ce tu plângeai mi-am dat seama că am risipit nisipul din clepsidră pe tăceri invalide oloage și

Râmnicu-Sărat, meine liebe Cei care încă n-ați plecat, la târgul de Crăciun, să știți, la Râmnicu-Sărat e unul mult mai

Primiți cu boicotul? Aho, aho, români frustrați stați puțin și nu strigați că de Bruxelles ați fost furați și de-aia

Pe lângă brazii fără soț Pe lângă brazii fără soț cu toții am trecut; îi cumpărau vecinii toți dar eu

orb sunt un orb în mulțimea de orbi și nu văd, deși ochii-mi sunt vii nescoși, încă, de-ai patimii corbi

moș m-o ști pământul pe de rost ca un copil ce-și știe poezia, din vremea aceea-n care-a fost mult prea

La braț cu Luna coboară noaptea peste sat și se aprind lumini la geamuri pădurea însăși, s-a culcat iar Luna

De ne vor lua… Acum este momentul să le-arătăm pricina: de ne vor lua curentul, rămâne-va… Lumina! De ne vor

vedere aseară Luna era ca o mămăligă tăiată cu ața ca o gutuie mușcată de un copil prea grăbit să

Pogorâre Văz acum și dau citire ridicând ochii spre Cer: ,,A venit la mănăstire, unul c-un elicopter!” Dar, nu unul

Omul preistoric Strămoșii omului, precum se știe, trăiau în peșteri ce n-aveau ferestre, și nici vreo urmă de tehnologie dar

normal acea zi a fost una obișnuită autobuzele au întârziat normal trenurile au deraiat și ele normal avioanele s-au prăbușit

nebunul ce se crede rege un biet nebun, viața-și trăia stăpân, în lumea lui și pe ceilalți nu-i deranja. căci,

Miliarde Astăzi, cu foc de artificii și petarde sărbătorim un fapt pe care îl trăim: suntem, acum, în Lume opt

de veghe în lanul de canabis inorogi roz își întind aripile spre cerul rogvaiv plouă albastru peste verdele nesfârșit unde

confuz I am! I want! I have! I need! zace în fiecare individ acest egocentrism feroce vecin cu nebunia fiecare

undo cursorul se mișcă haotic peste icon-urile zugrăvite pe pereții Catedralei Mândriei tale personale la care te închini cu degetele

time after time m-aș întoarce la viața de dinainte de a mă fi născut aș vrea să știu ce-am fost

renaștere cu mâinile goale tu mă zidești și-apoi mă prefaci în ruină, renasc în lumină când mă privești și inima,