Cotețul cu metafore – Moș
moș
m-o ști pământul pe de rost
ca un copil ce-și știe poezia,
din vremea aceea-n care-a fost
mult prea nevinovată bucuria
m-o șerpui, curgând, durerea,
lăsând în mine-adânci făgașe
care-mi vor brăzda puterea
și vorbele-mi prea pătimașe
m-o șopti, poate, vreodată,
frunza unei blânde toamne
căzând, către pământ, udată,
de lacrimile Marii Doamne…
m-o șterge Viața de pe Lume
când vremea aceea va veni
n-o mai rămâne niciun nume
sau, cine știe ce-o mai fi?
