Brigada diverse – (C)os rochi(i)!
17 mai 2025
N-o mai fi un număr la vedere, însă, indiferent de revoluțiile bancare propuse de europeneasa care se crede mama omenirii, amprente, figură și, văd în spatele cucoanei, o chestie ce ar semăna cu un adn se vor subordona tot unui șir de cifre spre dezambiguizare.
O fi și n-o fi așa. Că sărăcia și săracii n-ar avea nevoie de mai mult de o renunțare la permanenta așteptare ce îi caracterizează, la debarasarea de suspiciuni, de văitat că n-au bani cât de puțini să investească. Păi, chiar nu-i au.
Buzău. Pe seară. Parcul Tineretului. Întâlnire cu Toma. Dat noroc. Întrebați unul pe altul, ca tot omul, de ce mai face. Cine ar fi crezut că la două săptămâni după se va pune în pielea personajului biblic: necredinciosul. E adevărat, n-a fost niciodată în mare dragoste cu s-democrații, i-am văzut grimasele, pozițiile singulare și un discurs nu tocmai aprobator cu politica, faptele și intențiile de fapte ale colegilor. Totuși. După o flancare partizanală a fratelui politico-buzoian, nu-i cânți prohodul și nu-i faci pomană de 3 zile.
Am așa o aversiune față de Predoiu….
Scoate-l, frate, din priză! Ca să nu mai facă pe nebunul robotul dotat cu chitamai inteligența. Precum am pățit cu laptopul. Îi făcui toate cele de închidere. Trântii capacul și-mi văzui de odihna de peste noapte. N-am băgat de seamă dimineață că el clocește ceva. Abia spre seară i-am auzit coolerul vâjâind molcom. Înseamnă că, zic, nu s-a închis definitiv și s-a pus pe un fel de hibernare. Deschid capacul, apăs de nenumărate ori butonul de startare. Nimic. Iar spui: a rămas fără baterie. Alimentatorul. Nimic. S-o fi stricat butonul. Și-am stat, și-am gândit, am…. Ia să scot bateria. Și i-a murit vâjâiala. Am reintrodus alimentatorul. Butonare, pornire. Ete așa și cu robotul chinez. Să nu mai facă pe nebunul la expoziția de prezentare, îi scoți „inteligenta” alimentare și-i gata, l-ai pus pe chituci.
Soldații visează la război. Să-i ții așa, în șah, îi jenează. Tocmai ce se pronunță un șef de apărare belgian. Că e mai bine la luptă, că nu se pot face investiții în armament pe timp de pace. Soldații visează și visele lor sunt pe cale să se realizeze curând.
Morbul suspiciunii a renăscut și bântuie țările. Că Rusia și-ar fi băgat coada în Polonia. Aiurea! Oamenii, băi „politico”-șilor, oamenii nu vă mai suportă și pun pe unde se nimerește ștampila la vot. Râdeați când pe un buletin de vot și-a înscris votantul candidatul preferat. Am auzit destui care vor să și-l pună pe „Cuza” lor pe liste acu, la turul doi.
Greșeala mea că n-am reținut numele. Dar știu că-i secretar de apărare la ’mericani. Uite că nu se opărește că nu-i război ca belgianul, ci că să se poarte și să poarte bărbații cum și ce se cuvine, că de aia e armată. Și-a mai perorat despre tâmpenia cu clima și cu vaccinarea și urgentă, și obligatorie.
Și-a pus palma-n… buzunar și a plecat la „iuropa” nea Romașcanu. Știa el de ce.
Auzi și la Biden. Că așa de bun președinte ce a fost, încât ar fi rămas ca Matusalem.
Întrebarea fundamentală, domn Vance, este: de cine se apără Nato și pe cine? Astfel ar sta toată lumea în banca și arealul etnic din care provine și nu s-ar mai isca problematici care nu au nicio rezolvare. Cu atâtea posibile victime și atentatori, câte unul de fiecare locuitor al planetei, nu există soluții de ameliorare.
Orice părere rămâne în afara realității. Cum naiba de se dezgroapă chiar în mijlocul luptelor pentru scaunele cele mai înalte din stat personaje ca Gușă și alții, cei mai mari manipulatori ai opiniei publice? Ce mai caută? Însă, nimeni nu le mai ascultă și nu nimeni nu mai rămâne sub vraja părerile lor „avizate”. De fapt, asta se petrece astăzi. Românii s-au haladit și nu mai ascultă decât de – chiar deficitare – propriile rațiuni.
