Editorial

De-ar fi altele ca ea. Mi ți-ar pune cu botul pe labe toate loazele. Legile cer cam multe, unele imposibil

Dogme păcătoase, studenți…. Românu-i cu ce a moștenit. I-a zis Ceașcă de nucleară, pe aia o știe, i-a băgat în

Ce haiduc se dorea tata în tinerețe! Pentru ce i se năzărise facerea de pistol… Fiindcă așa-s răzvrătiții și nemulțumiții,

Cât ar fi dorit să recompenseze dragul stat întreprinzătorul, binevoitorul și bun-făcătorul de șosea cu pretenții de Sir între drumuri.

Bicicletele-s păcătoase. Dar și mersul la gunoi. Sunt la modă placa, tija și șuruburile, un modus operandi care pune ținte

În carte. Ea face și desface. Și nu lasă nimănui loc de înstrăinare. Restantul Al. 3, Art. 335, potolește dărnicia

Parol d’honneur! Pe coada mea! Interdicția se prezintă ca pertinentă, pajiștile locale-s doar pentru mieii autohtoni, de-s microcipați la vecini

Mi s-ar fi părut simplu, chiar era. Însă ,,ei” socotesc altfel. Cine declară altfel va avea în mine un adversar

Sânge rece, viperesc? Tupeu fără margini! Oare la fel se prezenta Codul Penal în vremurile vrăjilor tele vizate de cetățenii

– Vine Iliescu! Mă duc să-l văd pe tăticu’ meu! Mama și alte femei au purces din simpatie în nouăzeci