Cotețul cu metafore – Balada lui Comis Ion
Balada lui Comis Ion
Foaie verde de mohor
Pân-o fi Doamne să mor
Vreau să mai am sănătate
Ca să pot scăpa de rate.
Ca să nu las la copii
Să plătească datorii.
Să rămână ei curați
Liberi și ne-mprumutați
Am făcut cu dracu’ pactu’
Când am parafat contractu’
Dar nici dracul nu e rău
Ca banca, cu contul tău
Frunză verde de arțar
Banca e un cămătar
E legal și stă la pândă
Tot cu ochii pe dobândă
Așteaptă să le faci plata,
Cât ar fi de mare rata.
Nu acceptă-ntârziere
Nici măcar negociere.
Le spui ,,Dom’ le, nu mai pot!”
Iar pe ei îi doare-n cot
Te-așteaptă la cotitură
Ca să-ți dea o lovitură.
Și tu te rogi la icoane
Să nu-ți ia comisioane
Dar când crezi că ruga-i gata
Vezi că iar mai crește rata.
Frunză verde lemn de soc
Cum dracu’ să nu iei foc
Când vezi cursul euro
Poți s-ajungi la neuro.
Când vezi că n-ai capital
Poți ajunge la spital
Cât ai vrea să le plătești
Vezi că nu mai reușești
Chiar de ai bună-credință,
Și faci tot ce-i cu putință,
Ei tot nu sunt mulțumiți,
Și vor doar să le achiți.
Floare albă floricică,
N-o să vezi dobândă mică
Banca n-are interesul
Ca să-ți scadă ție stresul
Vor doar banii din contracte
Chiar să fii și mort cu acte
Și atunci ar fi în stare
Să-ți ceară penalizare.
C-ai murit și nu le-ai spus
Documente n-ai adus
Ca să știe ei, golanii
Cui să ceară-n lipsă, banii.
Doamne, de-aș avea putere,
Nu vreau bani, nu veau avere
Vreau să fac un legământ:
Fără bănci pe-acest pământ!
Să dispară precum fumul,
Că și-așa sunt cu duiumul !
Și-am trăi mai mult și bine
Dacă n-ai stresul pe tine.
Așa, Doamne, te-aș ruga,
De vii pe pământ cumva
Ai grijă de-ai tăi copii
Și scapă-i de datorii!
