De-ai noștri! – Manuela Camelia Sava – Cod ADN (4)
OTRĂVIRE. ÎNDRĂGOSTIȚI SUNT ACEI PIETONI
ești pietonul acela
care zâmbește în colțul gurii
ori de câte ori ne întâlnim în sensul giratoriu
ocolești cu precauție toamnele primăverile
te naști doar vara pleci devreme
ieși pe fereastră aerul se răcește în urma ta se face
dimineață
te însoțesc spășită
circulăm strada are sens unic
ai vrea să fii fericit te temi de ceilalți să nu te huiduiască
pentru întârziere îmi faci un semn
pe care eu nu-l înțeleg
ești pietonul care fuge de mașini de iluzii de oameni
te strig nu mă auzi
te doresc nu mai am timp să-ți spun asta
deschizi poarta pleci grăbit spre tărâmul de nicăieri
clipa aceea înghite nisipul clepsidrei
ești un pieton unic
ești o fiară cu dinți de oțel care mușcă din carnea iubirii
ocolești toamnele primăverile
adn-ul dispare
sângele meu te otrăvește încet e târziu
STRĂINUL DINTR-UN TABLOU
te admir – tu ești unadam/
străinul din tabloul cu rama aurie
ții în mână o scoică vie
depărtarea îți roade coastele, unghiile, maxilarul
mușchii contorsionați se rup fâșii
ochii sunt arși de dor
te leg de un zid cu lanțurile dorințelor
Ce aș mai putea face?
Cum aș trece peste valuri ca să ajung până la tine?
toate îmbrățișările pier după ce închizi lacătul cuvintelor
pe rama tabloului smoala ochilor tăi îmi spune rămas
bun
numai tu…
ZILE. AUTOPORTRET
sunt prizoniera acestor zile
clipesc des
mă trezesc dimineața mă scutur de oboseala rece
beau cafeaua cu zahăr (ar trebui să pun din ce în ce mai
puțin zahăr)
în funcție de starea vremii de starea unghiilor
privesc pe fereastră
cum pomii se sărută înfometați de clorofilă
îmi pare bine că ești lângă umărul meu în această poveste
mă dor resturile de poezii nescrise pe masă
surâsul e un rânjet animalic
zilele acestea nebune pun stăpânire peste suflete
peste ochii înnegurați
desenez cu grijă sprâncenele ce rod pe dinăuntru hematii
îmbătrânite
tocesc gratiile pilindu-le cu dinții
scrâșnetul lor îmi amintesc de buzele tale vineții
GHICITOARE. CEAȘCA DE CAFEA UITATĂ PE MASĂ
Îngerul din cafea
mi-a ghicit
că timpul poate fi oprit rostogolindu-se înainte
și înapoi
ei se iubesc derulând amintirile pe benzi prăfuite
din dormitorul rece…
îmi spui serios:
moartea poate sta în loc
te iubesc
derulez filmul cu încetinitorul
revăd alb-negru o poveste cu îndrăgostiți
în zațul de cafea timpul se dilată
de zidurile ceștii uitate pe masă se lovește vântul aud cum
șuieră aiurit:
El a fost Îngerul!
(iubirea nu contabilizează la ANAF profit)
ÎNGER RĂNIT
Îngerul meu, te strig în fiecare noapte
ajuns în visul meu ți-au slăbit puterile
Înoți printre stele
din aripile tale pline de răni picură pe pământ
stropi de argint
Îngerul meu fericit,
aluneci printre frunze și rădăcini
prăbușindu-te în valuri de-absint
țip visul se oprește brusc
e un deja-vu
îmi spun când deschid ochii
pe retină apari plin de răni
trăiești în matrix printre cifre și nebuni
ÎN ACEASTĂ ZI
în fiecare zi îmi spui că sunt frumoasă
se îngrămădesc între hematii secundele însetate
cântecul suav al dimineții mă îmbată cu aroma silabelor
mereu îmi spui că sunt frumoasă subțire voluptuoasă
mă strecor printre degetele tale care mângâie munții
și mângâie pădurea neîncetat
în această zi sunt pasăre
admiri fluturii prinși în părul meu de smoală
în această zi
mă faci să simt zborul
mă faci să nu uit
de fiecare dată te ascult am ochii închiși
învăț să fiu frumoasă
visând un cod adn perfect
ești bărbatul care dă lecții femeilor despre frumusețe
PORTRET
trupul tău e un ram
crescut din raiul dorințelor
pleci la luptă ești un soldat curajos
ochii tăi sunt săbiile cerului
te iubesc ești zeul care aduce pacea
soarele te îmbracă în cămașă de raze
pielea încinsă îi ține la distanță pe vrăjmași
iubirea e o cingătoare
te strânge prea tare prea dureros
GHICITOARE. TU NU AI SĂ MORI NICIODATĂ
Lui Sensei Arion Xenofont
Îngerul din ceașca de cafea
mi-a ghicit
că timpul stă în loc
frumusețea trece peste pleoapele mele
cauciucurile noi strivesc rimelul putred
ochii înverzesc secundele
numărate bob cu bob
uneori
îngerul din ceașca de cafea citește cu voce stinsă
moartea stă în loc
el îți urează tu nu ai să mori niciodată
pun un ban de argint în palma-i cu piele solzoasă și
Îngerul pleacă mulțumit
să fie moartea infinită oare
UN PAHAR PLIN. UN PAHAR GOL
Aburul ceștii te cuprinde în dansul lui
Te naști din nou ființa aceea roșiatică definitiv scufundată
în lichidul amniotic
cu aromă de fructe de pădure
zeii nu pier niciodată fără să lupte până la ultima suflare
dincolo de rotocoalele acestei zile un om bogat
poartă spinii durerii înfloriți pe frunte
el e alfa
el e omega
stau și acum la masă cu o ceașcă de ceai în fața mea
scriind cuvinte fără înțeles
m-ai recunoaște ușor dacă ai căuta fructele dulci ale
iubirii
în paharul pe jumătate plin
stau cu ochii închiși dincolo de ferestrele sidefii
numai solzii de sticlă te apără de trădare
ceai într-un pahar pe jumătate gol
tu eu
RUGĂ
Doamne milostive,
păcătuiesc bând prea mult ceai
de ghimbir
beau prea multă cafea
lovesc ori de câte ori am ocazia cu pietre valurile mării
uit și mă lepăd de aripa rândunelului imberb
ce își ia zborul din palma mea stângă
iubesc mai mult munții pietrele fluturii sfinții
păcătuiesc trădând iubind urând suferind
Te-am căutat și Te mai caut încă – precum Toma te pipăi
în coastă…
Doamne, fii milostiv mie, păcătosul!
MUZICALITATEA SFERELOR
Melodia nopții curge
iubind trădând
dansând jurând alergând
pe câmp
mireasă îmbrăcându-mă
cai nechezând hora din bătrâni
stelele se sting una câte una
vezi și crezi
adormi în palma mea
ielele vrăjesc adn-ul
intri în hora lor femeiască
îmi acoperi cu mâinile somnul
dorul se preface-n izvor
mă hrănesc numai cu hematiile tale
muzica mângâie tălpile mortuluiviu
curg clipele nebune
soarele stinge setea noastră
iubind trădând
totul e muzică
INSTANTANEU
Mă lovesc marți de un zid de zăpadă izbitura e puternică
sunetele (de la un F16) se opresc pe acoperișuri de vată
pe acoperișuri de sânge pe acoperișuri de sticlă
mi-e neclar mă iubește nu mă iubește petalele florii cad
una câte una
număr cioburile
unei ferestre adânci
tăietura e usturătoare
lumea e făcută să crească
dacă pui toate ingredientele necesare și aștepți
PORTRET DE BĂRBAT
Lui E.
ești îndrăgostit mereu de războaie de strategii extreme
de o femeie frumoasă
locuiești în cazemata gândurilor ei
semnalizezi când o iei prin deșertul alb-strălucitor al
iluziilor
nisipul te îmbrățișează fierbinte pleci în misiune
capitolul doi al romanului vieții tale e scris cu sete
norii îți dezvăluie pulpele cabaline
armele adorm în tranșee
soldații sunt frații pe care îi îmbrățișezi în fiecare
dimineață
abia atunci bagi în buzunarul de la piept
toate amintirile copilului de la care le-ai împrumutat
ți-e dor de cartierul unde toate femeile adorm în patul
tău la miezul nopții
cafeaua te așteaptă cuminte
te văd printre aburii rătăciți în părul plin de smoală
ÎN UITARE
Să ne sărutăm ca doi adolescenți – ne propunem
atingerile fugare te rănesc
în fiecare dimineață
ușa rămâne întredeschisă
visul coboară pe marginea pervazului aburit
Iarna ne învelește matern
uităm să ne mai naștem
uităm să iubim
DIMINEȚI FRIGUROASE
Dimineața aceasta e un inel uitat în cutia cu vise
colorate
privești pe fereastră caii aleargă năvalnic
înghițim în sec – cafeaua e foarte amară
(îți place să o bei așa nu ai vrea ca viața să aibă gust de
sirop de zmeură)
privești pe fereastră copiii sidefii aleargă jur împrejurul
norilor
sorbi ceaiul cu înghițituri mici din ceașca amară
îți amintești că viața trebuie să fie doar un munte vrăjit
dis-de-dimineață liniștiți vorbim la telefon
inelul poartă în el culoarea ghimbirului fiert – ceaiul
ascunde numele
și îmbrățișări ude…
ÎNDRĂGOSTIT
Îngerul privește uimit
lasă pe prag ultimele fărâme de noapte
ești îndrăgostit
îmbrățișezi aerul
numai buzele mele decolorate te răcoresc
protejându-te matern
zbori printre stele un înger învins
ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI
Întreabă-mă
dacă azi e acel pustiu pe care aș vrea să-l părăsesc
pentru totdeauna
În buzunare ai răspunsuri
propoziții asertive exclamative negative simple sau
dezvoltate
Caută-mă (în gene urlă lupii)
Brațele devin arme puternice
din orice îmbrățișare se poate muri
Întreabă-mă din nou
moartea e răspunsul meu preferat
cine iubește și lasă poate supraviețui
Dumnezeu nu trimite prin poștă niciodată răspunsurile
în buzunare sunt doar cuvinte dorințe stigmate semne
de punctuație incolore
cine adoarme în patul de stele
e mai aproape de răni de căutări vinovate de
învălmășirea zodiilor coapte
caută-mă
valurile de jad ale ploii te trezesc
răspunsul preferat va fi mâine
