Fărădelegea lui Călin – Uj Du
Introducere. În viața infracțională. În vârstele crude și mai puțin….
Avem mici infractori sau infractori în devenire. Realitate crudă și cruntă să se prefigureze astfel viitorul unor indivizi aparent nevinovați, dar viabilă să poată conduce la previziuni și măsuri de siguranță. N-o fi Codul de Procedură Penală un Cod Etic ori un cod de formare educațională, dar nici nu trebuie să facă abstracție de consecințele indiferenței în punctul ultim al comportamentului civilizat, nici el un soi de prețiozitate, ci mai degrabă un îndreptar de supraviețuire socială. De aceea Al. 2 al Art. 243 se dorește pe cât de protector, pe atât de neglijent cu consecințele și superficial cu abordarea. Mai întâi opune excepția reținerii și arestului preventiv pentru minor. În secundar doar se gândește că efectele privării de libertate au statut dual: când fac bine, când dăunează prin ,,… numai dacă…” În terță ipostază nu definește personalitatea, nu dezvoltarea și nu argumentează de ce numai aceste coordonate sunt alese ca unice funcții afectate. A patra latură a problemei nu ține de disproporționalitate, ci de scopul urmărit, așteptat, de lipsa lui măcar în variantă generalistă. Al. 3, indiferent de gravitatea faptei, cred că ar trebui să separe definitiv cele trei categorii de vârstă, să dea la o parte pe cei sub 14 ani, iar celelalte două, 14-16, 16-18 să fie clar delimitate, cu termene de reținere fără prelungiri infinite. Chiar dacă pare că ,,… are în vedere vârsta…” aduce separația la distingere clară. Al. 4 scoate din mine exclamații de nedumerire: ,,Chiar așa, să pui ,,obligatoriu” pentru gândul de abuz?” Nici nu trebuia să se pună condiția anunțării imediate a părinților, reprezentanților legali, îngrijitorilor sau supraveghetorilor. Mai țineți minte întrebarea celui ce doar te bănuia de vreo boacănă? Vă spune ceva ,,Al cui ești, mă?”
Cu Art. 244 se pune punct micimii. Și se expediază către ,,… legea privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.” Ce cuprinde, nu-s curios. Doresc numai să știți că pentru disciplinarea unui puști ai nevoie de două pagini de caiet, maxim, scrise larg de mână. Mama și tata așa ne-au ferit de pușcărie: ai luat ceva din ce nu este al tău și nici nu mai aparține altuia? – se arde, se aruncă și primești cinci curele la fund; ai luat ceva din al altuia? – te duc frumușel la proprietar, înapoiezi obiectul, zici ,,Nu se mai întâmplă, nenea altădată…” și primești 10 curele la fund și 10 nuiele peste palme; ai bătut un copil? – primești înapoi bătaia întreit; ai dat în cap cuiva fără urmări grave – te predau direct poliției, să te altoiască, să stai la beci măcar o noapte; ai fugit de acasă și au fost nevoiți să alerteze tot orașul? – papara de pe lume și legat de piciorul patului după; ai vorbit urât? – ți se umflă botul; ai fost prins că fumezi? – ți se ard buzele cu țigara…. Pentru detalii, contactați-i! Cât despre ce-ar face alții…. Depinde de ei și ce înțeleg din raporturile matur-minte coaptă – minor-rațiune în formare. Autoritățile se vaită însă de prejudiciile posibile ce includ ,,… dezvoltarea lor fizică, psihică sau morală…” S-or gândi și după, când îi condamnă și îi silesc să execute pedeapsa? Să cântărim totuși, sumar, cele trei stadii. Dezvoltarea fizică unde ar putea claca dacă puștanul inculpat ar fi ,,țintuit” într-o zonă restrictivă? Ar fi ținut într-o presă pe toate dimensiunile și n-ar mai crește? Imposibil. Dezvoltarea morală…. Care, dacă fapta demonstrează o lipsă a principiilor? Ce să afecteze? Mai curând, știind din Codul Penal că una dintre practici este corecțional-educativă, este benefică măsura. Despre creșterile calitativ-psihice nu vă pot spune mai nimic concret, această latură cerebrală este o consecință a tuturor celorlalte, o chestiune, ca și cea morală, abstractă, ține mai mult de echilibru între real, material și percepția asupra lor. Să-i lase legislatorul, prin urmare, lui Schopenhauer această parte de lume ca voință și reprezentare, o spune mai bine….
