Cu toții știți (dacă nu știți aflați acum) că educația, așa cum este ea structurată azi, păstrează aceeași organizare ca atunci când a fost introdusă în societate de către revoluția industrială. În urmă cu peste 250 de ani, revoluția industrială a dus la așa o dezvoltare încât era nevoie de multă forță de muncă, educată și instruită, care să fie capabilă să își ducă la îndeplinire sarcinile. Astfel a apărut o ierarhizare a priorităților în funcție de nevoia de calificare a industriei.  Așa că, oriunde în lume v-ați duce, sistemul de ierarhizare a materiilor cuprinde o ordine bine stabilită, aceeași peste tot: pe primul loc – matematicile și comunicarea, pe locul doi – științele umaniste iar pe ultimul loc, invariabil – artele.

    Tot acest sistem este unul concurențial, care pune presiune pe elev și pedepsește greșeala. În sistemul actual de învățământ nu ai voie să greșești, greșeala este stigmatizată. Este și modul în care se conduce societatea. Prea puțini dascăli mai predau astăzi asigurându-se că elevii au și învățat ceva. Testarea, din simplu instrument de diagnosticare și măsurare a nivelului de învățătură, a devenit un scop în sine al procesului de învățământ. Concurența este dusă la extrem. Toți vânează locul întâi. Nimeni nu dorește să greșească, pentru că greșeala este păcatul suprem.

    Dar dacă nu e așa? Dacă cel mai important lucru din procesul de învățare este greșeala? Nimeni nu îi învață pe copii să greșească și asta este problema principală a acestui sistem de învățământ. Cui îi este teamă să greșească nu va putea crea nimic original. Pentru că originalul se naște din eșecuri repetate. Nu mai învățați copiii să trăiască sub dicatura succesului. Eșecul este la fel de important în viață iar profesorii ar trebui să le predea copiilor lecții de eșec. Toți facem greșeli, nu numai copiii. Dar nimeni nu ne învață cum să trecem de ele. Greșelile sunt doar pedepsite când, de fapt, ele sunt un lucru normal al vieții, ca respiratul. Învățați copiii să greșească!

    Ar trebui introduse în școli cursuri pentru managementul eșecului. În care copiii să învețe că, prin informațiile pe care le culegem din greșeli ajungem să facem lucruri cu adevărat importante. Ar trebui să premiem toți copiii, nu numai campionii. Fiecare copil are o trăsătură genială, în felul său. E ca sămânța aceea care așteaptă stropul de rouă ca să se desfacă. Școala ar trebui să ofere tuturor acelor copii stropul de rouă necesar pentru a-și cultiva talentul. Să renunțe la sistemul ei standardizat, la conformism, și să abordeze predarea într-un mod creativ. Copiii nu ar mai trebui să învețe stimulați de recompense, ci ar trebui să studieze stimulați de curiozitate. Dacă dascălul reușește să aprindă scânteia curiozității în copil, acesta va învăța cu ușurință tot ceea ce personalitatea lui are nevoie, copiii sunt învățăcei tenace, tânjesc după informație, dar această informație trebuie să vină la ei în forme interesante, distractive. Să învățăm de la natură!

    Acum școlile doar evaluează copiii prin prisma unui cerc restrâns de abilități, bazate în principal pe matematici și științe, lucru necesar dar nu suficient pentru dezvoltarea armonioasă a unui individ. Pentru a abandona conformismul mai sus înfierat și a aborda diversitatea atât de benefică, școlile ar trebui să acorde importanță egală matematicilor, științelor exacte, științelor umaniste, comunicării, artei și sportului. Foarte mulți copii „se pierd” pe parcurs tocmai pentru că au înclinații spre alte domenii decât cele pe care sistemul de învățământ actual le valorizează.

     Cred că era în care industria dictează în educație ar trebui să se apropie de sfârșit. Iar copiii ar trebui să învețe prin stimularea curiozității, să își dezvolte talentele naturale pe care le au, independent de dorința industriei de a modela caracterele.

     Cred că ar trebui renunțat la importanța primordială a industriei și adus în prim-plan omul, ființa umană în toată puterea ei creativă. Doar așa cred că omenirea va reuși să facă următorul salt evolutiv, de la omul industrial, uniformizat, standardizat, la omul-creativ, ființa unică.

Distribuie: