Ora de muzică 208
V-am trombonit nițel cu suflătorii și am încă două, trei să vi le servesc.
De scăpat nu are ocazia nimeni. Muzicantului dacă nu i se pune o etichetă, parcă n-ar avea niciun fason și Birch Johnson, primul trombon al piesei zece, a căpătat una de soi: Crimson Slide. O fi sau nu minunat să crești în insulele Filipine? Birch ne-ar putea spune cum a fost înconjurat de apele oceanului Pacific, cum este să te naști în Dublin, statul Georgia sau să-ți petreci copilăria în Carolina de Nord ori Tuscaloosa din Alabama, acolo unde mai târziu avea să obțină o licență în muzică. Jazz a studiat cu Steve Sample, senior la Univesitatea alabamaneză, dar și la Eastman School of Music de unde și-a procurat o diplomă de master. Între cele două facultăți, zece luni a fost membru în Tommy Dorsey Orchestra, apoi, pentru trei ani, după masterat, s-a alăturat celor de la Woody Herman’s Young Thundering Herd și împreună au efectuat turnee non-stop când în State, când în Europa. Un asemenea maraton te cam pune pe chituci și ai nevoie de o pauză, dar nici ea nu face bine minții înfierbântate de atâtea laude și aplauze. Repaosul s-a terminat brusc după o lună și jumătate de frământări, când a luat hotărârea de a se muta definitiv in New York, orașul inimă-artistică pentru suflarea americană. Angajamentul în Blue Brothers Band a fost impulsul care l-a propulsat în lumea muzicii de top. Cei zece ani împreună, l-au făcut protagonist în pelicula Blue Brothers 2000. O altă participare într-un film, Third Degree Burn, se produce datorită albumului Kamakiriad al lui Donald Fagen. Broadway-ul nu i-a lipsit, sunt trei producții în care se înfoaie din borjoci: 42nd Street, The Full Monte și The Producers. Premiile au un vârf de top, un Emmy pentru piesa Guidong Light, compusă pentru CBS Sports. A fost asemuit cu un jongler care ține toate ,,bilele” aruncate în aer și le prinde în funcție de necesități, este deci un muzician care a avut de unde alege după plac, fie ca interpret pentru studiouri, fie ca nuvelist, fiindcă și scrie, fie ca autor de piese pentru albumele altora sau pentru cel propriu intitulat după poreclă: Crimson Slide. Să țineți cont că a fost și pe la David Letterman prin orchestra emisiunii.
Apartenența lui Richard Clark, Dick cum îi spun colegii, la diferite orchestre, American Symphony Orchestra, The Stamford Symphony Orchestra, The Mostly Mozart Orchestra, The New York Pops Orchestra., Orpheus Chamber Orchestra, The New York Philharmonic, The London Symphony Orchestra, Northeatern Philharmonic, San Francisco’s Philharmonia Baroque, este un titlu de mândrie, veteranul trombonist, în poziție principală, reușind să înregistreze sub siglele celor mai renumite case de producții: Classical, Capital, Columbia, Warner Bros., Nonesuch, Koch International, Grammophone…. The Frogs, The Sound of music, King and I – doar câteva producții muzicale broadway-ene. Predă la universitatea William Peterson.
Trombonul bas a fost asigurat pe Symphonicities de Jeff Nelson, absolvent al universității de muzică din New York în 1985, locul care i-a oferit patru premii TONY pentru participarea la patru spectacole pe Broadway: Sunset Boulevard, Titanic, Fosse și Thoroughly Modern Millie. Are și el câteva orchestre și artiști grei adăugați în anii acumulați pe scenă și în studiouri: Manhattan Chamber Orchestra, Carniegie Hall Jazz Band, Mingus Big Band, Vanguard Jazz Orchestra…, Vanessa Williams, Billy Joel, Elton John, James Taylor, Diana Ross…. A publicat un material discografic alături de grupul propriu, The New York Trombone Conspiracy: A Mater of Time
