De Rîmnic, de bine! – Aport…
Și unii spun că nu este și o mână divină pe undeva și destinul nu complotează asupră-ne.
Eu nu cred în ,,blestemății” dintr-astea, pot spune doar că un strop de dorință și unul de determinare pot mișca lucruri și fapte nebănuite, dar și oameni. Despre ele, credința mea este de nestrămutat. Și am învățat un lucru: om cu om nu se întâlnesc degeaba. O să-i spun prieten, chiar dacă o să încalc regula mea de aur și n-o să păstrez întreaga distanță elev-profesor, n-am renunțat însă la ,,dumneavoastră” și nici la mulțumiri pentru gândurile bune.
Dacă avem parte totuși de un plan cu viză divină, fie. A fost ,,făcut” să fi avut ca dascăl un urmaș al unui neam cu vocație și spirit de lider: Radu Bătăturescu. Mă bucur să mă fi gândit că între dânsul și cei doi Bătăturești amintiți de mine sunt niscai grade de rudenie. Când va fi timpul și voi afla adevăratele chipuri ale celor doi, tatăl, Ion, ziarist-elev prin 1933 la revista Glas Tânăr a liceului Vlahuță și Nae, bunicul, fost primar de Râmnic, vi le voi dezvălui, așa cum era și intenția acestor articole. Continuăm….
An de schimbări. Se clocea demitizarea lui Iliescu, revoluționarul începuse a se îndoi că stindardul cu care defilase mai poate fi arborat pe culmile democrației muncitorești și se pregătea de amarare la țărmul regalismului. Cum prea puține ziare au identitate distinctă, diferită de cea care împarte puterile statale, Curentul de Rîmnic apărea în 15 Iunie 1996, în avans cu câteva luni de apropiatele alegeri parlamentare și prezidențiale, responsabilul pentru edițiile lunare fiind Constantin Marafet, sperând să poată face dreptate pentru totdeauna localnicilor, după cum subtitlul stipulează: ,,Publicație independentă pentru județul Rîmnicu Sărat, așa cum a fost și va fi din nou”.
A văzut cineva țărușul bătut după vechea hartă teritorială în glia neamului? Nimeni. Idealistul Coposu murise, aghiotantul pragmatic făcuse ,,Copouri” bâlbâite în guvern și de județul județului Rîmnic s-a ales praful, călăul istoriei țărăniste, ,,dreptul” Diaconescu, a tras clapa celor ce mai visau Mihai și boierie interbelică, după ce îi antrenase în cursul chemării la unitate în jurul democrației, la dărâmarea încă o dată a comunismului pe toți adepții lui ,,coane”, apelativ cu care erai înnobilat de toți misionarii curentelor de dreapta. Puls Românesc se numea periodicul independent scos în August 1996, pe ultima sută de metri a precampaniei electorale, susținut de directorul Vasile Stan, redactorul șef, dar și președinte de onoare Ion Ion și secretarul general de redacție Jana Marin. Adresabilitatea viza românii sărați și nesărați prin varii articole ce acopereau o plajă largă de domenii, de la medicină și istorie, la paranormal și religie, dar și apeluri pentru un anumit tip de alegere politică, divertisment și știri. Până în Noiembrie, la ultima suflare, s-au înscris cu texte doctorul Homescu, Paulin Lecca, fratele Elisav, Costea Matincă, Maria Ventura….
