Brigada diverse – (V)or (i)ele (c)e mu(ș)că
18 octombrie 2026
Pentru astăzi propun cinci variante de titlu la cel original. Sper să încapă în formatul wordpress gazdă.
Am rețineri în privința copiilor și urcării lor pe piedestaluri mai înalte decât merită și vârsta, și contribuția. Buzăul, oraș atipic, hulit de enșpe mii de români pentru roșeața de care nu s-a dezis decât de formă la revoluție. Am și-o strigătură pentru ei: „Unde ești tu, Carolică, să-ți vezi fiii și să te mândrești cu ei?”. O majusculă mândriei aduce totuși a pușcărie vrânceană, ceea ce nu le-ar strica multora. Dar, punctul nevralgic îl constituie acordarea cu foarte mare ușurință a titlurilor de cetățean de onoare. Fraților, e copil, indiferent câ de olimpic ar fi! Deși nu-i, spun ziarele, primul. Un pic de rațiune maturilor bine le-ar sta. Uite că pe Nicușor ăl mai Dan nu l-a făcut nimeni din ăsta de Buzău în 1988, deși poate merita atunci. O bătaie pe umăr lui, o bătaie pe umăr profesorilor, o recompensă modestă și-ar fi fost mai echitabil.
Prieteni îmi sunt, cu rezerva că amiciția este una de la distanță și sporadică la reiterat, însă așa ce nu-mi convin lansările lor în păreri politice. Bă, poetul, pictorul, muzicianul cu ale lor.
Păi, dacă nu termini, nu mai ești bărbat. Uite ce reclamă fistichie la cine știe ce medicament sau unguent minune, cât să avanseze actul sexual al bărbatului dincolo de… cum s-o spun… – ca ei, evident – de finalizarea femeii: „Te-ai săturat să termini primul?”. Și care ar fi problema? Asta-mi aduce aminte de Peter, prietenul lui Becker, după nuntă, când, abordându-l cu o rugăminte, mi-a replicat cu cea mai dur-dulce engleză, deși el neamț, din viața mea: „Now you have money. You can buy some bottles with wine!”. Convingător, nu-i așa? Precum Peter și eu. O iei de la început cu….
Buzăul însă, revoluționar. Nu cu mult timp în urmă, o mână de profesori – mână de extraterestru, bănuiesc, cu 27 de degete – se dădură la direftoarea (ca ăi de la țară) Hașdeului (rămân la grafia de dinainte) c-un memoriu. De rău, evident.
Nemții cu arțag ponderat deocamdată. Cu dronele rusești răsărite lor în ogradă. Bășcălie.
Cine-o fi aia Lia și cine o fi ăla Nicușor? Și ce chimie vezi doamne s-a strecurat în privirile lor. Sunteți siguri, domnilor, că se uitau unul la altul? Fiindcă la cum îl știu pe Nicușor, el greu fixează țintele vizuale pe la interviuri și conferințe. Vă spune acest fapt, domnilor psihologi și psihiatri, ceva, nu vi se pare nimic cunoscut din patologie?
A fost, nea Nichita. Acum patria este a altor limbi și agramați și limba a altor patrii.
Bad news, but real news. Nea Tucă, ce treceai matale la rele și imposibili, mai că să devină realitate. Oricum, mai bine lăsai spusele așa, nu adăugai întoarcerea la ratații, de popor, Tomac și Veștea. Cât despre actualul Angry Bird, numai vorbe „bune”, că bine fu pus de francezi, americănoși și nefericitul (în opoziție cu preafericitul) Nicușor.
Care-s ăia 78 de procente, că-i mănânc pe pâine? De unde naiba scoți că ăștia s-ar încumeta să voteze pe moldava Maia? Tot cioace, desigur. C-ar fi ajutat România. Da’ vezi, cine nu citește tot, ia de bun fake-sondajul.
