Fărădelegea lui Călin – Repeat procedure
Hachițele îndatorării. Orice după….
Valorează cât un mare nimic. Vitejii, corecții, imaculații apăruți la finalul războaielor juridice au parte de o totală respingere. Fie câte în lună și în stele, dar mai ales pe pământ, drepturi reale, înscrise tot acolo unde apare și urmărirea imobiliară, în cartea funciară, garantat potrivnice creditorului, nu pot constitui motiv de opozabilitate. Un singur subiect se poate preta la acceptare: opozabilitate însoțită de consemnarea sumelor datorate, evident și plătite. In integrum. Și pentru creditor, și pentru instanță și executor. Art. 827.
De neopus sunt și închirierile, arendările, cesiunile ulterioare ale debitorului. Ei, și aici, la Al. 2, în borta Art. 828 priceperea mea se încheie. O frază de Al. 1 cu nu, și o propoziție de Al. 2 cu da. Despre același subiect. Aș fi rămas la un acord îndoit, bivalent, dacă, precum în alte articole legea dă și înainte, și înapoi, punctul propoziției se transforma în virgulă și se alegea alternativul dacă și numai dacă, ca-n enunțurile matematice. Diferența ar fi doar că-n primul avem un creditor, un adjudecatar, iar în secundul creditori și numai un adjudecatar. O chestiune ce ține de preț. Să nu fie „… mai mic cu o treime decât prețul pieței sau mai mic față de cel rezultat din locațiunile precedente.”. Și aici, „grijuliii” redactori au mers pe ideea uzului de termeni diferiți – recte decât și față de. Un soi de normalitate se instaurează la Al. 3, fără să poată fi altfel decât un raționament indubitabil. Degeaba ai venituri din chirii etc., dacă nu sunt luate în evidența cărții funciare. Deși, cândva, Codul de Procedură Civilă nu făcea diferența între bunurile notate și cele nenotate, toate intrau în sfera urmăririlor. Art. 828.
Premergere, însă foarte detaliată. Tot ceea ce se formalizează înainte de vânzarea la licitație publică.
Mă amuz amarnic. Descoperirea unor expresii nepotrivite dualizează reacțiile, ba de râs, ba de plâns, și mai ales de plâns, când legea se complace într-o beletristică depășită. Un pic de Fontanier și un dram de minte, chiar și de la 1830, ar fi rezolvat textul în toată strictețea lui. Imobil identificat, de urmărit și de prețuit. Este totuși de evaluat, lesne de înțeles că valorificabil, cuantificabil în bani, lei ori altă monedă circulabilă în lumea noastră (n-am putut evita gândul banului de pe urmă, ortul, cu valoare simbolică). În logica operațiunilor juridice, avem deja o hotărâre judecătorească de urmărire silită, prin urmare și necesitatea comunicării ei, notării în cărticica funciară. Apoi un executor judecătoresc pus să vadă unde și cât face pielea imobilului urmărit și un proces verbal cu toate (aproape toate) ale unui viitor Art. 839. O frază lungă de 7 rânduri A4. Adică cam tot ce ține de imobil și s-a mai spus până acum. Însă, o altă frază obligă debitorul să furnizeze aceste date. Cică, în spatele acestei obligații ar exista o invitație „… comunicată debitorului potrivit Art. 627…”. De nu, so pe el cu Art. 660. Deplasa-se-va executorul, oricare situațiile, „… la locul situării imobilului.”. Art. 829.
De luat încă unul. Doamne ferește să locuiești, ca debitor, în imobilul urmărit silit. Instanța va putea ordona evacuarea sa. Din tot sau în parte, imediat sau într-un termen stabilit. Art. 830.
Dat la propriu afară din propria casă, altul va administra imobilul, cu încasare de venituri sau achitare de datorii între obligații. Cazul, deja cunoscut, debitorului (terț dobânditor ca alternativă) administrator implică preluarea sub această titulatură a imobilului. Refuzul…. Că ar ține procesul-verbal de constatare a refuzului de predare-primire. Irațional, zic. Un administrator tot va trebui să preia frâiele. Art. 831.
