Cenaclul Alexandru Sihleanu – 1 August 2026
VIAȚA ESTE MAI COMPLICATĂ DECÂT PARE, DE ACEEA VISELE NE URMĂRESC PE TOATĂ LIUNGIMEA EI
Sâmbătă, 01 august, Scoaterea Sfintei Cruci; Sf. 7 frați Mucenici Macabei, ședința Cenaclului literar Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
De la Năvodari, dna Safta Leaută a trimis pentru momentul in memoriam două epigrame:
„(Căldură mare) Plânge iarba după ploaie/ Ca mieluțul după oaie/ Și amicul meu scâncește/ Că berea nu-l răcorește.
(Hotărârea soției) M-am gândit și cred c-o fac/ Relației să-i pun capac./ Prea consumă în exces/ Bere: blondă mai ales.”
A urmat lectorul de serviciu, dl Mircea Mocanu cu poemul DOMNIȘOARA CHRISTINA, inspirat de nuvela fantastică cu același nume a lui MIRCEA ELIADE, partea a doua și ultima a lecturii începută pe 18 iulie a.c. Vă ofer lectura:
„Ziua următoare/ Încercănat, mă trezii din somn obositor/ Căci un roi de ţânţari se rotea în dormitor./ Se repezeau spre mine cu înverşunare/ Înţepând hulpav când la cap când la picioare./ Cu gândul către Sandală rapid m-am îmbrăcat;/ Ea, zăcea fără vlagă, răsucită-n pat./ Se-ntoarse şi-mi zâmbi cu-o urmă de umor:/,,- Dragă…mâine n-oi mai fi, puteri nu am şi…mor.”/,,- Nu te las! grăit-am, vreau să ne căsătorim,/ Pe veci legaţi de soartă, eu vreau mereu să fim.”/ Pictorul trimis-am după preotul din sat:/ În camera închisă, pe veci, el ne-a legat./ În timp ce doctorul pe Sanda îngrijea,/ Afară, la uşă, Simina galeş îmi zâmbea:/ ,,- Veniţi cu mine la grajd, să vă arăt ceva…”/ La marginea moşiei, într-un grajd părăsit/ Am intrat înăuntru; totul părea ticsit./ Doar la mijloc, o caleaşcă veche mai trona./ ,,- Din ea, deseară, va coborî la tine Doamna,/ Şi pentru asta, acu, o şterg şi-o lăcuiesc,/ Ca întâlnirea voastră să aibă iz domnesc!”/ Zicându-le toate, în hohot prinse-a râde;/ Eu am ieşit fugind printre crengile ude…/ Câte zile avea-voi şi în nopţi ostile,/ Nu voi uita râsul crud al celei copile./ Doctorul, lângă Sanda, a zis c-o va păzi,/ Iar eu, fiind obosit, să dorm până la zi./
A treia noapte/ Lampa de gaz am aprins, în cameră intrat/ Şi voiam şi nu voiam să mă bag în pat./ O vedeam pe Sandală între viaţă şi moarte,/ Mă vedeam pe mine printre dulcile şoapte…/ O Doamne, ce-i iubirea? De ce-o trădăm mereu?/ Suntem inconştienţi căci fără ea e greu…/ Cu toată vinovăţia m-am întins în pat/ Şi dulci dezmierdări m-am pus pe aşteptat./ Împrăştiind frunzele, bătea un vânt hain,/ Iar o buhă , în noapte, a strigat din senin./ Iată! Orologiul sună douăsprezece!/ Spatele mi-e străbătut de un fior rece…/ Uşa se deschide, Cristina intrând uşor,/ Mirosuri de violete trupu-i înfăşor./ Vocea-i se-aude clar: ,,- Stai acum, priveşte!/ Tot ce-am să-ţi arăt nu e omeneşte”…/ Fâşâind, rochia de dantelă cade uşor./ Luna a-ngheţat privind sânul tremurător./ Parcă Michelangelo trupul i l-a sculptat,/ Ispita nu-ţi stăpâneşti să-l poţi avea la pat./ Îmi pare un înger ce din ceruri a venit…/ Doamne , de ce oare atunci nu m-am oprit?/ Început-am a-i sorbi parfumul buzelor,/ Mâinile mângâiau tăriciunea coapselor./ Sânii ei tremurători mă chemau să-i sărut,/ Ochii şi mâna de pe ei nu puteam să-i mut…/ De beţia simţurilor m-am lăsat cuprins,/ Însă ceva neaşteptat, acest foc a stins…/ Plimbându-mi mâna pe sânii tari de fecioară,/ Simţii ceva ce inima-mi azi înfioară:/ Era o gaură mare de un glonţ făcută: / Către cer striga tăcută şi mută./ M-am retras înspăimântat, tremurând de frică; / Ea mă privi cu ură, apucând să zică: /,,- Blestemul meu te-o ajunge, nu te poţi feri:/ Zilnic tu mă vei urî, zilnic mă vei dori/ Şi de singurătate vei sta înfiorat!”/ Zicându-le toate, lampa de gaz a vărsat…/ Focul iute s-a întins conacul prinzându-l./ Pe deasupra , furios, s-a stârnit şi vântul…/ Oamenii din sat veniră cu mic cu mare/ Care cu sapă, lopată care cu o căldare./ Focul nu-l putură stinge, scrumul s-a ales, /Însă dansul flăcărilor mă trezeşte ades./
Ultima zi/ Stăteam şi cugetam, când un ţăran în vârstă,/ Se apropie cu un măr roş zicându-mi: ,,- Gustă!”/ Din farmecele doamnei asear’te-ai înfruptat?/ Poate mai putem şterge din ce s-a întâmplat!/ În ’907 i-a chemat pe ţărani,/ Să le dea lor moşia sau să le dea bani;/ Însă de cei prezenţi ea a fost violată;/ Vechilul umilit, a puşcat-o pe dată…/ Iar acum , pe aici, ca strigă bântuieşte, / Din păcate mormântul nimeni nu-i găseşte!/ Eu i-am spus atunci să aducă un fier ascuţit/ Şi în grabă am plecat la grajdul părăsit./Ne-am apucat a săpa făr de oboseală/ Până când cazmaua lovi o ladă goală./ Am ridicat capacul:Ea acolo era,/ Anii peste trecuseră, fără a o înfiera…/ Am luat atunci fierul şi-n inimă proptit/ Am apăsat cu sete…şi era ascuţit./ Un val roşu de sânge atunce a ţâşnit,/ Cu-n oftat prelung, sufletu-i, la ceruri a suit./ Întors în sat aflai că Sandală şi Simina/ Au plecat către ceruri când s-a ivit lumina./ Asta avui a spune, astă povestire:/ Să nu credeţi cumva că e închipuire…/ Aşa cum blestemat-a sunt singur singurel,/ Până ce Milostivul Domn mă va chema la El.”
Imaginația și intuiția pe o bază culturală îl ajută pe dl Mircea Mocanu să realizeze acest gen de poezie, transformând creația marilor înaintași într-o creație personală. Sănătate, spor la scris și îl așteptăm la o nouă lectură!
Doamnei Safta Leaută toată stima și mândria pentru colaborare! Sănătate și spor la scris!
„Mă bucur că am reușit să revin în Cenaclul literar Alexandru Sihleanu. Am ascultat in memoriam celor plecați dintre noi. Dumnezeu să-i ierte!
L-am ascultat cu plăcere pe domnul lector de serviciu în persoana dlui Mircea Mocanu. Interesantă lectura prezentată în versuri după Domnișoara Christina a lui Mircea Eliade. Îl felicit1 Îi doresc putere de muncă, sănătate!” (Costică Drîstaru)
„Începând cu dna Safta Leaută, ziua de astăzi a cenaclului a decurs într-o atmosferă amicală.
Am remarcat la rubrica In memoriam recunoștința membrilor cenaclului față de colegii care au dispărut.
Despre lectorul de serviciu am numai cuvinte de laudă, respect și prețuire pentru opera dumnealui. Nuvela Domnișoara Christina a lui Mircea Eliade a fost prelucrată și pusă în versuri de domnul lector de serviciu. S-a citit partea a doua și ultima zi care s-a finalizat cu moartea celor două surori în concediu.
Felicitări pentru modul în care a realizat această nuvelă în versuri!” (Mioara Zaharia)
„Privind lectorul de serviciu, dl Mircea Mocanu, citindu-i câteva poezii din cartea sa, mi-am putut da seama că este un om citit, cu deosebită cultură. Trăiește momentele zilelor de astăzi și caută să-și exprime nemulțumirile sufletești.
Îi doresc în continuare multă putere de muncă, cât se mai poate, pentru a crea și așterne pe hârtie cum gândește. Succes în viață!” (Mihai Vieru)
„Și eu îl felicit pe dl Mircea Mocanu pentru că a reușit să transpună în versuri nuvela fantastică Domnișoara Christina a lui Mircea Eliade. Mi-a plăcut foarte mult că epitetele, termenii de comparație folosiți și mai ales faptul că a introdus în poezie motivul corbului, un motiv pe care îl folosește des în poezia D-sale și mare admirator a lui Edgar Allan Poe.
În genere, proza fantastică a lui Mircea Eliade este greu de descifrat, dar dl Mircea Mocanu a reușit să-i dea o notă personală acestei povestiri și cumva să o descâlcească pentru noi care am ascultat-o astăzi.
Încă o dată îl felicit pe dl Mircea Mocanu pentru cele citite astăzi!” (Adriana Plugaru)
Următoarea ședință a Cenaclului literar Alexandru Sihleanu va avea loc pe data 08 august 2026, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dl. Vasile Ghinea. Cei care scrieți, faceți-vă curaj și veniți la ședințele Cenaclului Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat. Nu veți regreta! Sănătate, pace și spor la scris! Vă așteptăm, cu mult drag!
