Brigada diverse – (M)ă, scoal(ă)!
8 iunie 2026
I-a mai venit rândul și brigăzii…. Face ce face omul și trece pe desene animate. Cam astea sunt filmele viitorului. De colo un cap, de dincolo o voce…. Bucuros nevoie mare și mulțumit de sine Kassovitz. Că ăsta ar fi viitorul, că „vedetele” inventate și puse să joace vor avea fani cu milioanele. N-a spus cine ia banii de pe urma acestui trucaj. Desigur, doar producătorul și cei câțiva tehnicieni puși să explice calculatorului cam ce ar dori de la „actori”. Cum pe noi muzicienii ne-a pus pe bară AI-ul, de ce nu și pe prestatorii de roluri? Urmează dansatorii, pictorii, sculptorii și tot restul lumii, auto subjugată unei mașinării de adunat și redat.
Știe cineva cine a putut inventa un individ ca fiul lui Caramitru? Că de făcut fizic l-au conceput maică-sa și taică-su. Într-o noapte, fără îndoială. Fiindcă inepțiile emise sunt doar de sorginte întunecată. Na, mă, că nu s-a făcut euro șapte lei, că, deși picat, Bolojan nu pleacă nici mort de la guvern – nu s-a găsit încă românul acela care să-i pună pistolul la tâmplă -, că n-a plecat niciun investitor – prost ar fi – din țărișoara asta aparent săracă, evident putred de bogată.
Am dat de o povestioară dramatică pe facebook. Am citit-o. Cu ochiul descumpănit al anilor noștri. Totuși, dacă a fost ceva ce a pierit destui români, se numește mândrie gratuită și siguranță fără asigurare. Intangibilitate. Vasile Militaru. Nu general al zilelor revoluției, ci un bătrânel poet, „rugat” – căci se rugau oamenii, chiar de către călăii comuniști ulteriori refuzului, cum am mai văzut prin filme – să scrie „o singură strofă” de laudă sistemului. Pentru atâta nimic a fost încarcerat, brutalizat și în cele din urmă a decedat. Bolnav de acasă, agravat pe la Ocnele Mari. S-a murit „într-adevăr” și pentru mai puțin, însă, în 1959 cărțile erau făcute, se știau deja consecințele, nu se mai putea nimeni gândi că va mai reveni regalitatea, că „criminalii” neproslăviți de moșuleț erau în vervă și zilele încă nu reușise nimeni să le numere, în afara celor ce prevedeau un viitor lung, fericit, prosper și pentru totdeauna muncitorimii. În acest caz, cu regret, cred că avem o eroare de judecată, fără echivoc la vârsta regretatului autor al versurilor cunoscutei romanțe „A venit aseară mama”, 74 de ani. Și o dovadă prostească a eroismului exagerat, pornit de la o propoziție nefericită: „Pana mea nu va slăvi niciodată criminalii”. Se moare însă și din egocentrism confundat de cele mai multe ori cu prestanța și deținerea unor principii sănătoase.
L-aș mai crede pe Valentin Stan, dar au trecut și zilele lui glorioase, plecate de la un mod timid la început de a persifla prin demonstrațiile sale de necombătut – chiar dacă uneori silogismele se transformau ușor în sofisme -, de a demonstra că așa ceva nu merge. Cum și despre președintele Nicu, aflat în „boxa” întrebaților lui Tucă, a declarat că nu va…. Ba poate, nea Stane! Poate pune pe oricine vrea prim-ministru.
Ei! Cum să pui reclamă la salon de frumusețe punând o insă să se îmbrace în doctoriță. De fapt, ,,doctora de gardă” Adina. Celor care nu știu limba română le mai recomand din când în când dexul. Salonul mai va!
Slăvita armată română. Să fie în stare să recunoască și momentele mai puțin glorioase, faptele de arme împotriva celor care le dădeau o vită, un car, o găină, o mână de fân cailor pe timp de război și nu numai: țăranii. Încât un Militaru anterior pălește, otrăvește cu mândria intelectualului. 1907, 18.000 de suflete conduse la cer cu pușca, cu umilința atâtor veacuri, nesfârșite timpuri de robie în numele bunăstării unor inculți boieri și domnitori, 18.000 de oameni puși în genunchi înainte de ultima clipită. Ca-n vremurile noastre teribile de dincoace, de la est-sudul nostru, unde arabii nu se sfiesc să ia capul dintr-o lovitură de sabie victimei umilite în aceeași poziție.
