Cenaclul Alexandru Sihleanu – 9 Mai 2026
SĂ CĂUTĂM SĂ NE RESPECTĂM CREATORII DE FRUMOS DIN TOATE DOMENIILE
Sâmbătă, 09 mai, Sf. Proroc Isaia; Sf. Mc. Hristofor; Aducerea la Bari a moaștelor Sf. Ier. Nicolae, ședința Cenaclului literar Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihail Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
De la Năvodari, dna Safta Leaută a trimis pentru momentul in memoriam două epigrame:
„(Mulge, mulge, dar ajunge) A vândut țăranul vaca/ Că nu dădea lapte săraca,/ Dar a fost nevinovată,/ A înțărcat că era însărcinată.
(S-a întors lumea pe dos) Nu știu, cum naiba se face,/ Cei normal nu ne mai place./ Minciuna e adevăr,/ Iar mireasa e fecior”.
Dl prof. Mihail Constantinescu a citat, pentru momentul in memoriam, din volumul Cu nuielușa prin cetate, autor Mihail Voicu, Ed. Rafet, 2012: „Epigrama își trage seva din pornirile semenilor noștri, cei care o cultivăm, din situațiile și evenimentele care ne înlănțuie și se dezvoltă neîncetat…”
Și tot dl prof. Mihail Constantinescu a lecturat din volumul Catrene, epigrame, epigramiști râmniceni de acum și de altădată, autor Dumitru Hangu, Colecția Scriitori râmniceni, Ed. Rafet, 2016, două epigrame semnate Mihail Voicu:
„(Țintă în politică) Veniturile-au fost tăiate,/ Spitalele desființate,/ Totul e făcut cu rost./ Să trăim puțin și prost.
(Consecvență) La operă, ca și la bal/ Cu blugii rupți te crezi pe val,/ Te-am prevenit. Dar în zadar!/ Că… porți nădragii de… văcar!”
Dl prof. Mihail Constantinescu a ținut să… „adreseze” o Scrisoare către doamna Safta (creație proprie): „De mulți ani avut-am bafta/ S-o ascultăm pe doamna Safta/ Despre care avem temei/ Să exclamăm: „Strașnic condei!”/ Și acum, iată iau seama/ „Bine-i vine epigrama!”/ Ironia funcționează/ Ca o bombă explodează/ Într-a râsului tranșee./ Vine-o strașnică femeie!/ Neclintită ca un munte/ Cine poate s-o înfrunte?/ Că la orice încercare acul ei înțeapă tare./ Că treci prin amarnic chin/ E letal, al său venin/ Și chiar dacă îndrăznești/ Nu știu dacă reușești./ După cum și eu socot / Să găsești un antidot./ Pentru a sa prestație/ Plin de admirație/ Să-i urez succes sunt gata/ Talentatei doamna Safta”.
A urmat lectorul de serviciu, dna Mioara Zaharia, cu poezie. Vă ofer lectura:
„(Steaua lui Eminescu) Din întuneric se prelinge luna/ Sfioasă ca un văl de borangic;/ Se mișcă liniștea… se-aude steaua/ Sub care Eminescu-a strălucit.// Și clinchetul izvorului năuc/ Strecoară teamă-n întuneric;/ Când frunzele se joacă cu lumini/ Copacii meditează-n întuneric.// Din zborurile diafane spre lumini astrale/ Un sfânt a rupt geniul Universal/ Spre a-l dărui înveșmântat în trudă/ Românului cu inima de jar.// Viteaz și neînfricat creștin/ Apărător confraților români,/ A înmuiat în raza unei toamne/ Iubirea lui eternă de străbuni.// Căci dragostea de țară și iubită/ I-a-nsângerat durerea-n infinit,/ Ce mult visată… dorință neîmplinită/ Zadarnic dor în tot ce a iubit.// În primăvara vieții a dăruit/ Comori eterne înmiresmate,/ Comori ascunse-n racle de argint/ Cu mir de ceruri venerate.// Dar prințul codrilor trăiește/ În țara binecuvântată cu români,/ În fiecare inimă curată/ Un Eminescu prinde rădăcini.
(Eminescu cel nemuritor) Din ramurile luminoase-ai ridicat/ Cununa veșniciei-ai înălțat,/ Tu, Eminescu cel nemuritor,/ Ai legănat în cântece de dor/ Lumina stelelor.// Când „plopii fără soț” te-au ajutat/ Să cânți singurătatea în oftat,/ Tu, Eminescu cel nemuritor,/ Ai stins pe lanțul munților/ Tot focul muzelor.// În codrul de mătase ai visat,/ Izvorul cu povești te-a inspirat,/ Tu, Eminescu cel nemuritor,/ Ai stins în stoluri de fiori/ Tot dorul frunzelor.// Când lacul liniștit te-a ascultat,/ Când luna cu „idei” te-a luminat./ Tu, Eminescu cel nemuritor,/ Te-ai ridicat în cerul aștrilor/ Cu tolba cu „Scrisori”.// Cu zâmbetul în brațele tristeții/ Ai luminat lacrima tinereții,/ Tu, Eminescu cel nemuritor,/ Ai subjugat adâncul norilor/ Cu vraja doinelor.// Când pana-n foc ai transformat,/ Pe slove sânge-a picurat,/ Tu, Eminescu cel nemuritor,/ Ce-ai scos balade din amor/ Lumina pământenilor.
(Eminescu – Acrostih) Ești soarele românilor din țara poeziei,/ Mireasma primăverii și-a visului torid,/ Icoana încrustată în torța veșniciei/ Nectarul dulce al florilor de mirt.// Ești stejarul moldovean din codrii simfoniei,/ Săgeata vulturului îndreptată-n viitor,/ Copacul secular din nimbul veșniciei,/ Un geniu ce hrănește iubirea tuturor”.
Creația lirică a dnei Mioara Zaharia, prezentată astăzi, cu sensibilitate și figuri de stil, reprezintă un omagiu adus Luceafărului poeziei românești, Mihai Eminescu. Îi mulțumim pentru efortul D-sale, îi urăm sănătate, spor la scris, mult succes și o așteptăm la o nouă lectură!
Multă sănătate dnei Safta Leaută și spor la scris!
„În fiecare inimă curată/ Un Eminescu prinde rădăcini”. Am ascultat astăzi un „concert simfonic” dedicat de lectorul zilei, dna Mioara Zaharia, geniului poeziei românești Mihai Eminescu. Nu a strălucit doar în poezie, ci și în activitatea sa jurnalistică făcându-și mulți dușmani, atât în timpul vieții cât și după, atât în România cât și pe continent.
În versuri pline de muzicalitate, cu personificări (luna sfioasă, liniștea care se mișcă, steaua care se aude) și un șir de comparații (sfioasă ca un văl de borangic etc.) ni se descrie personalitatea poetului prin intermediul frunzelor care se joacă, a copacilor care meditează, a codrilor care trăiesc: „Tu Eminescu cel nemuritor/ Ai legănat în cântece de dor / Lumina stelelor”. Legătura dintre poet și natură, dragostea pe care i-o poartă acesteia, precum și iubirea trăită de însuși poet, se revăd în stihurile ce i-au fost dedicate.
Este o odă dedicată marelui poet român, acum într-o perioadă în care ne batem joc de cultura românească și de cei care au fondat-o și au ridicat-o la un nivel nu european , ci mondial. Pentru sensibilitatea autoarei, pentru subiectul pe care l-a ales a-l prezenta în această zi, nu am decât o singură precizare: „Chapeau”.(Mircea Mocanu)
„Ca orice român ce simte românește, fiindcă Eminescu fiind foarte român este universal, colega noastră de cenaclu, dna poetă Mioara Zaharia preamărește în stihuri emoționante geniul creației poetice românești din toate timpurile.
Ascultând-o, realizez că este foarte greu să te eliberezi din atâtea și atâtea tentații care răzbat, ca puternice ecouri, din ceea ce mulți, foarte mulți s-au pronunțat despre Eminescu. A vorbi despre Eminescu înseamnă a naviga printre Scila și Caribda, sau cu Titanicul printre ghețurile Oceanului Arctic. Este remarcabil faptul că a îndrăznit totuși să o facă, neeliberându-se din capcanele interpretărilor poetice despre Luceafăr. Avem impresia că ne aflăm bibliotecă în care stau înșirate pe rafturi cărțile care s-au scris despre poet. Trebuie să fii un meșter cârmaci, căruia să te împotrivești atâtor ispite.
Creațiile audiate aparțin, cu precădere, unei poete postmoderniste, cu nenumărate reminiscențe din clasici. Lăudăm curajul, inițiativa, stăpânirea de sine a autoarei, care asemenea unei ciocârlii încearcă să se apropie de soare, ferindu-se să nu pățească precum Icar. Ca iubitor al enigmisticii, fac parte dintr-un cuplu de iubitori de enigmistică, alături de soția mea. Remarc acrostihul, varietatea mijloacelor stilistice, lexicale, a tropilor, a personificărilor, a invocaților retorice, metaforelor, toate redactate într-un discurs la persoana a II-a. Ceea ce este sincer, este și înălțător, și impresionant. Lauda efortului creator de a ridica asemenea egiptenilor o piramidă marelui și inegalabilului poet. Felicitări!” (Mihail Constantinescu)
Sâmbătă, 16 mai 2026, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dl. Mihail Constantinescu. Cei care scrieți, faceți-vă curaj și veniți la ședințele Cenaclului Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat. Nu veți regreta! O săptămână frumoasă și spor la scris! Hristos a Înviat! Vă așteptăm, cu mult drag!
