Fărădelegea lui Călin – His pants on others
Trei expresii vor să se întreacă astăzi în Codul de Procedură Civilă: unde dai și unde crapă; scoate castanele din foc cu mâna altuia; nu-i dracul așa de negru pe cât pare.
Parcurgând jumătate de alineat, mai să zici că încrezătorul – un credul incurabil ca tipologie – și corectul terț se vrea lipsit de grevarea popririi ce i-a căzut pagubă pe cap. Și dă-i și plătește, dar fără să consemneze datoria la executor, ci direct debitorului dator ori creditorului ce l-a îndatorat. Cu bună credință. La ce bun încă unul de „pripas” în relația directă împrumutat-creditor? Nemulțumit, însă, executorul cu „gura mare” către instanță. Dar…. Ca să valideze poprirea. În cel mult o lună de la data convenită pentru consemnare. Totuși, există acel „poate” care determină acțiunea ca facultativă. Nu-l obligă nimeni și nimic să acționeze. De căpătâi este și neîndeplinirea obligației stabilite ca poprire. Mai multe popriri la Al. 2, mai multe validări cerute în instanță, dar pentru aceeași inițială sumă poprită. Judecată, deci, citare care va să zică, apărare de terț precum cea de debitor. Ai bani de dat debitorului? Alții decât datoria lui către cel ce l-a împrumutat. Atunci, dai banii frumușel direct creditorului. Cu validare de la judecători. Ori, dacă probele susțin contrariul, poprirea se desființează. Mare brânză un… termen. Preconiza și unul dintre cei mici și neștiutori că nu poți cere validarea popririi decât după îndeplinirea termenului ori condiției pentru care s-a înființat. Apăi…. Mi-s sătul de validări. Da, același țânc nătâng știa că fiecare sumă datorată ca rată se validează în parte după fiecare achitare și că poprirea se menține până la achitarea integrală. Mai aveau să înșire la Art. 790 și pe mama. Că bunuri mobile incorporale, că la terț, că se vând. Sau aceleași, nu la terț, datorate debitorului: plătește contravaloarea lor. Încăpățânarea primește amendă: două până la zece miare.
Apel ca atac. La cinci zile de la comunicare. Art. 791.
Să nu fi trecut cândva pe la Radu Baron – îi găsiți sămânța de „profesionalism” pe internet – și n-aș fi știut ce mâncare de pește… pârlit este cesiunea. O izmană despuiată de pe proprietar, îmbrăcată de altul. Așa și poprire, este precum cesiunea de creanță, explicit: plătește altcineva (cum Radu, pentru un așa-zis schelet nou de piesă, ne-a pus să semnăm în alb că el ne-ar fi mai mult decât partener la facerea piesei; c-a încasat vreun leuț la RBA pentru cântec sau nu…); cum la fel de bine poate și încasa (vezi articolul unde datoria terțului la debitor se duce direct la creditor). Va plăti terțul oalele sparte ale debitorului, cu plată directă sau consemnare de plată. Nerespectarea obligațiilor atrage inevitabil executarea silită. Al. 3 face parte din categoria chestiunilor inexplicabile din legi. Vezi, Doamne, că ce s-a stabilit la poprire n-ar fi îndestulător pentru creditor. Ce-a păzit când a făcut toate demersurile recuperării sumei? Și nu numai el, ci și judecătorul și executorul. Urmare a acestei deficiențe procedurale, creditorul va putea cere și alte urmăriri silite, dar împotriva debitorului. Că e sumă, că este imobil, garantat ca ipotecă. Aceasta trece la intabulare în favoarea creditorului. Art. 792.
„Izmenirea” și pentru titluri de valoare și alte bunuri mobile incorporale. Bune de valorificat precum cele din urmărirea mobiliară. Dar, o „izmenire” ce vizează și numerele articolelor: sume de distribuit și eliberat ca la „Art. 864 și următoarele”. Art. 793.
Validată sau nu, dar da, poprirea poate fi desființată. Când dispare temeiul. Prin instanță sau nu. Dar sigur printr-o adresă trimisă terțului. Desigur, ipotecile dispar prin radiere din cartea funciară. Bineînțeles, și din alte registre. Art. 794.
