Fărădelegea lui Călin – Postpone
Lumea strâmtă și îngustă la….
Trăim cumva în ea, deși asemenea trai aproape că nu-și mai găsește sensul.
Chiar legea viețuiește într-o inexplicabilă laxă normă. Pentru unii dă să taie în carne vie, pentru alții…. Privind la Art. 763, îmi dau seama cine și unde s-au inventat, fără să existe, gradele de comparație pentru „corect”. Pentru 10 puncte, răspunsul este „sistemul juridic autohton” și România. Aici ești și hoț, și mai puțin hoț, și hoțul hoților. Chiar dacă hoția este una, iar făptașii aceiași. Că fură un leu, zece, 1.000 sau milioane, „tratamentul” ar trebui să fie identic. Să citiți în dex ce înseamnă a fura. N-ați mai fi atât de indulgenți cu nimeni. Că ar fi o creanță de mai puțin de 5.000 de lei pentru care nu se mai face tam-tam prin media ca la alții. Chestiunea de față creează precedentul considerării unora sau altora dintre hoții mai… și mai…. Prezenta prezentându-se fără să se cam prezinte. Și dacă tot e un flecușteț creanța, să și înștiințăm debitorul mai repede. Și pe care mai este implicat. La capitolul tehnologie, ne învârtim într-un cerc tehnic fără ieșire (care cerc este întrerupt?; niciunul). Tot cu olacul, cu poștalionul și diligența. Telegramă, telefax…. Să concepi un asemenea alineat…. N-au și telefonul, și tableta, și calculatorul posibilitatea de concepere, de trimite a unui text?
Asta mai trebuia. O amânare a vânzării. Nu mai curând de o săptămână. Să fie timp de publicitate. O amânare și dacă licitația durează mai mult de o zi. Mai specific două. Părțile să fie de acord cu un nou termen și plata noii publicități, dată pe din două. Însă, licitația poate continua și în ziua a doua, fără nicio întârziere. Publicitatea reducându-se la „strigăturile” executorului, care anunță pe calea aerului direct și din imediata apropiere celor prezenți. Art. 764.
„Complicate” proceduri. Uzuale. Ziua, omul…. Executor prezent la locul unde „zac” obiectele sechestrate. Le cere celui în grija căruia sunt, verifică câte există de facto, în ce stare se prezintă, după procesul-verbal de sechestru, desigilează ce este sigilat, eliberează chitanță de predare-primire și mai întocmește un act de licitație, în care se regăsesc și eventualele lipsuri. Acesta este cazul cel mai fericit, cu toate facilitățile locului de depozitare. Varianta secundă propune ca executorul să ceară o altă locație. Situație ce impune transportul obiectelor la locul licitației. Cheltuiala căzută tot pe cel năpăstuit, creditorul. Art. 765.
Așa este textul original: „La cererea părții interesate făcută, sub sancțiunea…”. Or fi dorit redactorii să nu mai uzeze o silabă, în fapt prima literă a alfabetului, ea în sine o enciclopedie de înțelesuri. O așa topică descumpănește. Poate fi cineva sigur, chiar cu delimitarea virgulei, că „făcută” este chiar parte integrantă în prima propoziție? Nu este. Vă spun sigur că nu. Continuarea o dovedește indubitabil: „…, înainte de începerea licitației…”. Unde este anormalitatea, defecțiunea? Anterior participiului lui a face. Acolo, o virgulă rezolva dilema: „La cererea părții interesate, făcută… înainte de începerea licitației…”. Cealaltă greșeală trebuie și ea sancționată. Anume că fracționarea frazalizării produce o jenă de raționament. Mai ales în legi, în Codul de Procedură Civilă de față, claritatea, lipsa de dubiu trebuie să primeze, logica de asemenea. „… sub sancțiunea decăderii…”, se putea pune chiar la început ori imediat după, cu reluarea substantivului, încât tot paragraful să devină fluent: „La cererea părții interesate, făcută înainte de începerea licitației, cerere sub sancțiunea decăderii, executorul judecătoresc va amâna vânzarea…”. Nefiind singura deficiență a Art. 766. Despre amânare doar ce se discutase la Art. 764. Acolo se înainta o săptămână minim. Aici lipsește, deși sunt o sumedenie de articole ce nu te „lasă să uiți” chestiuni diverse și ți le retoarnă în text cu copy-paste, această perioadă, în schimb se prefigurează data limită: „… 20 de zile de la data fixată pentru prima vânzare…”. Nu se sfiește legiuitorul totuși să amintească despre publicitatea necesară, încălcată prin nerespectarea formalităților necesare. Tot spre neuitare, Al. 2 ne trimite la 763, cu pierea, cele maxime cinci mii lei…. Ineptă. Era clar că una este cererea voluntară, dar cu motive întemeiate, precum că termenele de anunțare pentru doi plus unu implicați nu fuseseră respectate, și alta starea și valoarea bunurilor sechestrate.
