Ora de muzică 2 – Hoții de instrumente
Well…. Am purces la o nouă încercare de a găsi direct date despre una dintre colaboratoarele lui Sting și Shaggy la facerea albumului 44/876. Maggie Buckley. Ca și-n trecut sper….
Până la ea, deși tot cu sărituri pe listă, să trecem la Karl Wright, toboșar, pe care, din fericire, internetul îl oferă fără mari pretenții. Chiar dacă-ntr-un prim articol acesta face lobby pe lângă bunevoitori să-i finanțeze cumpărarea unui set nou de tobe. Nu că ar fi cumva neajutorat, însă, după ce i s-au furat două seturi, greu te poți pune pe picioare. Unul în urmă cu trei ani, unul la începutul anului trecut. El însuși este un organizator de strângere de donații pentru tinerii toboșari, iar când a putut să dea din ale lui părți de percuție, a făcut-o cu cea mai mare bucurie. Ca mai toate prezentările pentru astfel de strângere de fonduri, încheiată cu 6.362 de dolari, se pune un mic accent pe cum bietul toboșar, peste extenuantul său program de cântat, la repetiții – fiindcă o fi performing-ul pe scenă cum este, cânți o oră, două și ai terminat, însă repetițiile sunt și mai multe și de mai lungă durată -, trebuie să mute setul de tobe de ici-colo, de acasă la sala de repetiții, în locația de spectacol și înapoi. Dar și așezarea setului impune efort și grijă, meticulozitate pentru poziția ideală, reglaje multiple. Așa este, își dă duhul dând din mâini și din picioare, rotindu-se spre fiecare element. Apelul la ajutor s-a produs nu numai pentru a reveni repede la programul stabilit cu colegii, NYC Ska Orchestra, ci și fiindcă peste 5.000 de dolari necesari înlocuirii setului de tobe se strâng nu ușor, nu într-o zi, iar viața de zi cu zi este în New York nu una lejeră, ci perpetuu ca o luptă cu orele pentru asigurarea hranei, datoriilor de întreținere. Am surpriza ca în trupa lui Karl să se regăsească și un nume românesc. Cine a formulat S.O.S.-ul, a făcut-o în numele orchestrei (în fapt poartă totuși numele chitaristului-vocalist Jonny Meyers), dar a menționat pe fiecare dintre membri. Sunt patru trompetiști, dintre care unul lider și vocalist, Kevin Batchelor – James K. Smith, Josh Levinsson și Matt Ragsdale -, cinci saxofoniști – alto Greg Lapine și Matr Knoelge, tenor Tony Orbach și Nigel Innis, bariton Paul Vercesi -, patru tromboniști – John Speck, J. Walter Hawkes, Buford O’Sullivan, Dan Fusco , doi vocaliști puri – Pallavi Gummalam și Aida Brandes-Hargrove (mmm, mmm, o avea vreun grad de rudenie cu Nancy?) -, un percuționist și gurist – Larry McDonald -, un basist – Paul Nowinski și românul nostru, bănuiesc deocamdată, pianistul Nick Balaban. Cum în NY nu se mișcă nimeni fără manager și producător, și orchestra de jamaicanisme are câte unul: Jack Walsh, respectiv Sydney Mills. Bun până aici. Karl este jamaican la origini, locuiește însă în Queens, NY. Cântă la nivel profesionist de la 15 ani tot într-un band mărit, Montego Bay Boys Club Orhestra, prin hoteluri, baruri de noapte, scene de spectacol în Jamaica. În paralel a predă lecții de tobe copiilor și adulților, chestiune pe care o perpetuează și după emigrarea sa în State. Stilul practicat combină genurile jamaicane de ska și raggae cu genurile jazzului clasic al anilor 50-60. Se poate lăuda deopotrivă cu înregistrările sale în calitate multiplă: compozitor, producător și inginer de sunet. Performanțele sale sunt deosebite, nu doar o laudă de sine sau a apropiaților, din moment ce este menționat ca drummer pe albumul 44/876 și nu numai. Le-a fost alături lui Monty Alexander, The Manhattans, Maxi Priest, Jimmy Cliff și foarte mulți alții. A cutreierat muzical Americile, Europa, Japonia, Australia și chiar și Africa. Este născut în Montego Bay, evident, Jamaica. Are peste 40 de ani de carieră muzicală. Așadar, Karl Wright are două piese pe albumul lui Sting și Shaggy, la numerele 13 și 14 – probabil numărul cu superstiții a fost abandonat de alții -, If You Can’t Find Love și Love Changes Everithing.
Cum și la Maggie am apelat, un țâr pe email i-am dat și lui Nick Balaban. Or răspunde?
