Brigada diverse – Căl(i)t, (o)mul ui(m)i ș(i) (p)e (c)ine (e) cas(t)
3 ianuarie 2026
An nou, stil vechi. Metehne adică. Unele chiar de dată recentă, gata să prindă iz de tradiție populară, dar cu alte lifte umane. Nu tot românul avea de unde lua un amărât de pe uliță ca să-l pună la treabă. Boierii, ăi mai avuți din vatra satului, ăi de pe la oraș, se încumetau să țină pe mâncare de linte, băutură din ciutură și somn pe laviță. Țigănuși, fiindcă neaoșul țăran era puturos de dormeau muștele pe căciulă…. Ași căciulă! O frunză de brusture din primăvară până-n toamnă, pe care-și cloceau zburătoarele bâzâitoare odraslele. În rest, aterizau liniștite pe labele solzoase, cu pielea împietrită nu din cauza bătăturilor căpătate la muncă, ci de jeg, un strat consistent de culoarea pământului, în sine praf amestecat cu noroi, nici măcar cu apă curată, fie și de ploaie, pe iile și ițarii slinoase/slinoși, pe negrele mâini arse de soare doar din pricina lipanului, nu îndeajuns de umbritor cât să le protejeze…. Depărtându-ne de trecut și revenind la prezent, iată ce durere mare s-a produs pe capul a câțiva ciocoi noi, cu pretenții de regulatori ai sistemului de muncă, nemulțumiți că numai unii vor putea aduce „țigani” străini, pe barba juridică a guvernului, un cadou de moș Crăciun, transformabil la anul, după cum evoluează treburile necurate ale validărilor, în moș Mohamed ori Buda, pe la 23 decembrie. Nu că românul nu mai vrea – dar când a vrut cu adevărat? – să tragă „la șaibă”, că nu se mai poate ca unii să umple buzunarele cu micile sau mai nesimțitele ciupeli din truda angajaților, nu că vom ajunge peste puțin timp cu țărani pakistanezi și cu orășeni chinezi, fără limbă proprie, cu o istorie înțepenită pe la 2025-2027, fără dram de cultură agonisită în mai puțin de 180 de ani sau cu ea prefăcută după tiparele asiatice. Să-i văd eu pe ăștia ofuscați peste termenul de sus, când or cere să se cânte la nunta multietnică o zdreanță de horă și le-or închide invitații gura cu „Ciocu’ mic, acum noi suntem români!”.
Simbolul capitalist…. Cine vă învață, măi băieți jurnaliști, chestiunea cu societățile bazate pe monetărie ca definitorii pentru democrații? Dar buba nu este asta, ci alta, că Mtv-ul a pus bandă de închidere tuturor posturilor sale. Cu motive clare de nealiniere la „cerințele” – cretinele obiceiuri de a frunzări mii de audio-videouri preț de câteva secunde, executate laolaltă de inși dedicați genurilor, de superficiali, de nebuni și de săditori de ură și teroare, de proști și de infatuați… – actuale. N-am fost nici fan, nici împotrivă. Difuzările în România au venit însă prea târziu pentru mine, când deja eram sătul de muzică și nu tocmai dornic să mă zbănțui ca artiștii prezentați pe sticlă. Mă încearcă totuși o urmă de regret, însă toate vin și se trec. Ce va apărea în locul lui? Vom vedea și auzi. Totuși, țineți cont cu ce declarație a debutat: Video killed the radio star. N-o fi ca-n proverbul „Ce ție nu-ți place, altuia nu face.” sau „Cine sapă altuia groapa, cade singur în ea.”?
Migrația, problema acestui neastâmpăr al oamenilor. În timp ce noi ne străduim, fără vreo rațiune, să ne „înnobilăm” cu sânge asiatic, alții fug de obârșii…. Deși nu este cel mai nimerit exemplu găsit, „englezul” cu patalama de Cambridge, Amjad, luat la intervievat, găsește că Tokio i-ar oferi siguranța de a nu fi buzunărit și de a găsi o locuință închiriată cu mult mai puțin ca în Londra. Bine, cred că lui nu-i este destul de greu să trăiască printre gălbejiți, numele are etimologie arabă – și înseamnă ceva și între „ai lui” ar putea avea și importanță sporită: cel mai nobil, cel mai glorios, cel mai magnific (de parcă magnific are termen de comparație) – și e mult mai îngăduit.
Ăsta fugit din „țara sa”. Un francez se va returna în Franța lui. A constatat că mâncarea e la fel de scumpă în ambele „refugii”, doar că salariul e de două ori mai mic la noi și nu poate face față. Ce să-i urăm „brașoveanului”? Călătorie retur sprâncenată. Să nu uit! Să pună o vorbă bună și pentru noi la Macron, poate ne mărește și nouă salariul, măcar cu jumătate din cât avea aici, cei 5.000 de lei. Să ne permitem și noi să punem deoparte măcar 100 de lei pe lună.
Aveam dreptate să mă întreb săptămâna trecută cine este mai celebru dintre actori în serialul unde Copeland fusese trecut la compozitori. Instinctul mi-a confirmat afirmațiile. Chiar acum, de curând, cel recunoscut în persoana lui Idris Elba, a fost încununat cu titlu de noblețe de regele Charles.
