Fărădelegea lui Călin – Happy new… Pay!
Cu cât mai multe, cu atât mai… rău.
Pentru debitor. Dar necesare. Să știe omul la ce să se aștepte. Deși știa. Are o hotărâre judecătorească în defavoare. Însă deja aveam o reluare de proceduri, executorul formulând și el o cerere – cum primise și el una de instanță – către instanță pentru a începe acțiunea: instanța a dat verde printr-o încheiere, executorul și el. Câte o copie după fiecare dimpreună cu o somație. Cele trei putând fi sancționabile ca nule. Art. 667.
Somând, nu faci altceva decât să obligi datornicul la achitarea de obligațiile stabilite de instanță. Cu soluția ca executarea silită să nu aibă loc. Fiind soluția ideală, nu și cea care se pune în practică. Neîndeplinirea obligațiilor implică continuarea executării cu de-a sila. Art. 668.
Făcusem câțiva pași înapoi, crezând că acolo este și articolul invocat, 675. O vină de care mă absolv. Mă amețește Codul de Procedură Civilă încă de pe la începuturi cu zecile de trimiteri înainte și înapoi. Cu „a contraire”-ul juridic specific, la care am renunțat din proprie voință, se pusese problema că și fără comunicare de somație și copie după titlul executoriu se poate. Art. 669 propune două variante în acest caz: ceva cu decădere din beneficiul unui termen de plată (675-ul) și când hotărârile instanței sunt ele în sine executorii (de parcă nu erau cele definitive).
Cum și azi e o zi, și prima din an, un dram de educație nu legislativă, ci lingvistică, nu strică. Textul este integral la Art. 670, dar mă încurcă postarea imediat după Al. 1 nu a unei singure decizii de respingere, ci a încă uneia, la 42 de zile distanță, 11 mai-23 iunie. O nedumerire care naște întrebarea: care să fi fost hiba primei de n-a reușit să aibă putere juridică? Bivalența solicitanților în îndeplinirea unor acțiuni – neutralitate ce cuprinde și actele, și activitățile, pentru concizie -, scoate bani din punga celui ce le cere, în avans. Cele din oficiu, act/activități, cerințe, direcționează cheltuielile numai către creditor. Ale execuției silite. Ceea ce iar nu pare în regulă. De acolo, probabil, și respingerile două. Și tocmai Al. 2 spune lucrurilor pe nume. Debitorul e cu plata. Corect până la chestiunea renunțării creditorului la executare, încât unele cheltuieli ce se făcuseră deja, presupun, ori au produs efecte, îi revin. Cum să cataloghez frazele de urmează…? Că debitorul a făcut plata voluntar, evident pentru cheltuieli, dar este ținut să le suporte. Nu se vede disfuncția redactării? Nici ce urmează, corelat cu ce era anterior, nu sună mai bine. Că a executat singur, fără somația Art. 668, e ok, dar cum îl mai pui să mai și plătească cheltuielile execuției când ea nu s-a produs, propria inițiativă de îndeplinire a obligațiilor o reduce la zero. A!, dacă au existat câteva operațiuni, de acord, dar numai proporțional cu numărul acțiunilor. Nu tot onorariul executorului, cel prestabilit de instanță, nu pe-al avocatului creditorului cine știe după ce pretenții. Al. 3 listează abia acum ce cheltuieli intră la categoria aceasta. Taxa de timbru, pentru demararea execuției silite, onorariile dinainte, executor și avocat, onorariul altor „afiliați” – expert, traducător, interpret -, pentru publicitate și alte acte…, bani de transport și alte cheltuieli nenumite. Știam ce știam, însă mă văd deposedat de știință cu Al. 4 și ale tarife și cheltuieli stabilite de executor. Revenirea la normalitatea cunoscută se produce doar pe calea contestației, în așa fel încât propunerile executorului să poată „… fi cenzurate de instanța de executare…”. Apare iar cauțiunea, fără vreo putere asupra suspendării executării. Cumva normal, discutăm despre sume. Al. 5 sosește cu chestiuni inedite, dar și de domeniul imposibilului. După ce debitorul este absolvit de plata către creditor, cu motiv și numai momentan, cică plata o face creditorul. Către cine, nu el este beneficiarul? Însă, aberația se prelungește către onorarii. Deși debitorul nu din rea voință, calicie sau altă meteahnă comportamentală nu plătește. Nu are. Lipsesc bunurile urmărite ori nu are de unde să pună la loc contravaloarea. Și ultimul, Al. 6, consideră toate câte are Art. 670 până la el executorii. Or fi, dar aceleași HP-uri de respingere îi sunt alocate.
