Fărădelegea lui Călin – To be honest? This is so stupid!
Gașcă….
Și mi ți-i și numără…. Cu titlu „enumerativ”. Cine-s, așadar, domnii participanți la executarea cu silință? Cei doi ori mai mulți inși prinși în vrajbă. Terții garanți – este prima dată când aud de ei. Cum și de „creditorii intervenienți”. Instanța executivă. Nea executorul…. Ministerul Public (în păr, cu „toatele”?). Agenții forței publice – și ei încadrați necum; poate de ordine publică, nu? – ca „ordonatori” de ordine. Și iaca și martori asistenți – sper că nu și insistenți -, experți, alte persoane cu interpretare în limba celor mulți, dar și gură-cască, recte participanți. Deci, în văzul lumii și-n litera legii. Pentru Al. 2 am străbătut cărare-ntoarsă către începuturile Codului de Procedură Civilă, unde, cum așterneam hârtiei electronice snoave, staroste este judecătorul, la Art. 41. Dar unul ce nu mai poate fi cap judecativ la aceeași pricină în apel, recurs etc. și nici martor, expert și de-alde ăștia, avocat, asistent, procuror, arbitru, mediator. Cum nici cei înainte înșirați nu pot participa a doua oară pentru aceeași chestiune belicoasă. O dată, bine și de ajuns. Art. 644.
Ooo! Cine alții, bre? Nu ei sunt părțile, chiar sub forma creditorului și debitorului? Nu lor li s-a spus pe aceste nume în zeci de articole? Că se pot transmite aceste calități, desigur, fusesem și-n acest caz în zeci de alineate. Cum și tot până la transmitere rămâne valabil și producător de efecte ulterioare asupra celor ce au preluat îndatoririle, obligațiile și drepturile părților. Art. 645.
N-o fi acest lucru primul, cel mai important dintre toate actele – a se lua de acțiuni – juridice? Nu trebuie să știe părțile, de altfel în drept să asiste la executare, ce conține dosarul de executare, cum se procedează? Cum naiba să nu li se dea niște copii gratuite? Cum să fie „… pe cheltuiala părții interesate…”? Cum să fie corectă o astfel de procedură? Orice suspiciune de incorectitudine în proceduri, acordă părților dreptul de contestare. Tare-aș vrea să știu cine calculează și verifică compensația legală ce ar putea reveni debitorului. Ca să nu spun că este inedită formula. După explicațiile Al. 2 ar fi diferența dintre ce are de dat, legal, și creanța opusă de acesta în baza altui titlu de executat. Art. 646.
Hai că asta e bună. Astea chiar. În primul rând considerentul în baza căruia creditorul devine un fel de executor el însuși, acordând „… executorului judecătoresc… sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire, în bune condiții, a executării silite, punându-i la dispoziție și mijloacele necesare în acest scop.”. Tancuri, pistoale, aparatură de supraveghere, forță brută, asistență psihologică, contabilă? Care dintre acestea? Mai mult de atât, i se cere „… să avanseze cheltuielile necesare îndeplinirii…” execuției. Altfel ioc recuperare. Debitorul… cu precădere el. Să declare tot ce are, să arate unde le are, să spună toate veniturile. Am câteva nelămuriri. Nu i se ceruseră deja debitorului cam ce are și unde? Totuși, de ce toate? Nu erau suficiente cele eligibile, stabilite că aparțineau creditorului ori în schimbul sumei datorate, și-n cuantumul exact al datoriei? După cum spune Al. 2, practic își pune la dispoziție întreaga avere pentru cine știe cât mizilic de datorie. Numai dator să nu fii și să fi fost. Să-ți mai fi fost anterior sechestrate aceleași bunuri, să fie în continuare sechestrate și peste toate să vină și actualul executor pentru aceeași trebușoară. Trebuie să declari că ai sechestru, să numește cine e acel organ executor, dar să predai și o copie după sechestru. Mai ușor nu era doar să dai hârtia, să se lămurească singuri cei ce au nevoie de purul și completul adevăr? Art. 647.
