Cotețul cu metafore – Crâng
Crâng
Eu, de ieri, mănânc și plâng
fiindc-am auzit că-n Crâng,
se face un cartier de case
cam așa… vreo trei`șase!
S-au gândit niște amici:
„Vreau să am casă aici!”
Nu-s piticii din poveste,
însă fenomenul este!
Știu că nu e treaba mea,
să plâng pentru așa ceva,
dar, când e vorba de natură
eu nu pot să tac din gură!
Când la mijloc e pădurea,
ce-i tăiată cu securea,
cred că-i treaba tuturor,
a tuturor buzoienilor…
Dup-atâtea încercări
avize și aprobări,
s-a luat în administrare
oaza asta de răcoare!
A fost mare bucurie,
că „se face” și „o să fie”,
că n-o să se defrișeze
ci, mai mult să se planteze…
Că nimic n-o să se taie,
că e laie, că-i bălaie,
până când i-au găsit dracii
și au căsăpit copacii…
C-a intrat în ei o boală
ce nu este naturală
iar copacii atacați
ajung repede uscați…
S-au tăiat, s-au și plantat,
astfel, lumea s-a calmat,
și tocmai când ea uitase,
o s-apară niște case!
Cică ar fi interese,
ale unora cu „trese”
s-aibă, preferențial,
cartier rezidențial…
Departe de curioși,
și de mulți invidioși
care, așa ar putea
să le strice liniștea…
Păi, nu vine dom„ primar
să le ceară votul iar,
buzoienilor pe care
i-a lăsat fără parcare?
Pe Unirii și în centru,
n-o să mai voteze „pentru”
căci, acuma, știți de ce?
Ei au parte de-un CT!
CT, de la „Tomagraf”
care i-a umplut de praf,
și care-a schimbat aroma:
CT – Constantin Toma!
De-aia, eu mănânc și plâng
lăcrimez din ochiul stâng,
ca o căprioară-n Crâng,
până gâtu` o să-mi frâng!…
