Cotețul cu metafore – Cartea
Cartea
Și pentru noi, ca și în alte părți
e Ziua Iubitorilor de Cărți!
Căci, nu-i așa? acel ce n-are carte,
se spune că nici n-are parte…
De-aceea, eu cred că trebuia
să zic ceva din… partea mea,
ca unul ce-a citit măcar o carte,
sau a privit-o așa, mai de departe…
Deci, ce este cartea, dragii mei?
Ce se ascunde în paginile ei?
Ce lumi misterioase, ce povești,
poți să descoperi, dacă o citești?
Câte iubiri trăite între pagini
rămân eternizate în imagini
pe care-n mintea ta le făurești
și pe care vrei să le trăiești.
N-ați adormit, visându-vă eroi,
cu fapte cunoscute doar de voi,
navigatori pe mări învolburate
sau ca luptători pentru dreptate?
N-ați suspinat așa, cu nostalgie,
când ați descoperit o poezie
ce v-a intrat la suflet și-a rămas,
dându-le gândurilor voastre glas?
Nu ați murit și-apoi ați înviat
odată cu eroul preferat,
pe care l-ați fi vrut nemuritor
dar, la final, el e ucis de autor?
Nu vă mai amintiți de câte ori,
parcă erați cu capu-n nori,
când mintea vă era departe,
la locul semnului de carte?
Dar scriitorii sunt niște eroi,
sau sunt tot oameni, ca și noi?
Oare-au venit ei de departe,
doar să ne lase o pagină de carte?
Și cine hotărăște că e demn
de cinstea de-a lăsa un semn,
un om ce-și pune pe hârtie
un gând în proză sau în poezie?
Cine sunt cei ce pot să spună
despre o carte că e rea sau bună,
și potrivită să ajungă la tipar,
sau dacă autorul are acel… har?
Sau se-ncadrează în niște tipare
ce schimbă fantezia în rigoare,
scriind așa, doar fiindcă e la modă,
și, obligatoriu, „zeilor” o odă!
După părerea mea, eu nu fac parte
din lumea scriitorilor de carte,
ci sunt un om cu multe gânduri
pe care și le pune-n rânduri!
De Ziua Iubitorilor de Carte,
doresc acestora să aibă parte
de tot ce poate ea să, le ofere,
trăind aceste vremuri efemere!
Căci, dacă te-ai îndrăgostit de ea,
nu poți să te desparți, oricât ai vrea,
fiind acel exemplu care ne arată
că „prima iubire nu se uită niciodată!”
