Brigada diverse – (C)u do(s) r(u)pt s(a)re Re(n)é (p)e An(a)
3 octombrie 2025
În sfârșit! A-nceput societatea să re-recunoască nocivitatea unui trai îndestulat și să le spună celor supraponderali – exemplul dat pe carnea de femeie – că obezitatea este o boală. Prea se propovăduise „normalitatea” grașilor pe toate ecranele, de la vest către est, cu rată de succes garantat.
Nea Tudor Chirilă…. Încă nu m-am decis unde i-ar sta mai bine: pe scenă ca actor, la rampă în calitate de muzician sau în rândul băgătorilor de… seamă. Dacă aș face o paralelă, o extrapolare a micului către mare, un soi de metonimie, aș putea rescrie și trecutul, și viitorul punctului de cotitură 1989 chiar aici la noi, la Râmnic. Încât să descopăr și un Iliescu, și un Coposu, adică rău și bun, și toți acei incriminați de Tudorică că ar fi redus șansele unui mâine mai devreme întregii Românii. Nimeni alții decât „domnii” lucrători mai pe dedesubt, mai feriți, mai peste nivelul vizibilei și nătângii clase muncitorești. Crezând că o duzină de ani ar fi spălat și curățat definitiv deciziile politice. Sunt însă sigur că „trezitorul” la viață al unei „noi” generații de rebeli, cum și alții au prins așa, din zbor de note, nu mai înainte de o sumă majoritară, un soi de dorință de revoltă și libertate totale – nu asta au făcut Păunescu, Avramescu și alți Cutărescu în anii 80? -, nu s-a uitat și împrejur, la toate națiunile europene, ca așezare geografică, la cât de mult timp le-a luat să ajungă, ca și noi, astăzi, cu mai puțină iliesceală, cu mai puțină propagandă rațiuțească, câmpenească și coposească, dar cu o rată de succes a capitalizării și „democratizării” mai mică decât a noastră. Și-ar mai fi un fapt, chiar două care să-l contracareze pe veșnicul revoluționar și partizan al puterilor care, cică, ar da cu barda în imoralitate: asta cu momentul acesta, în care pacifiștii, verzii, „naturaliștii” spațiului european au ajuns la concluzii contrare celor din urmă cu numai câțiva ani (e bun războiul, e bună poluarea, e bună dictatura guvernării bruxelleze); Iliescu, căruia și el, și alții îi cântau de mul prohodul, s-a dus; da, știu, sunt destule, totuși, cea mai relevantă nu este rezonabilitatea unui 65 de ani la pensionare și un cuantum de 70 la sută din salariu ca pensie, căci nu este, ambele valori sunt eronate, viciate de ceea ce urmează să opinez, că nu toți au o genă rezistentă până la acea vârstă, nu toți au un grad de uzură tot până atunci identic, iar cu 2.000 de lei, 3.000 de lei, la un nivel de cheltuieli numai pe utilitățile unui trai măcar cât să nu îți fie frig, cald, frică de întuneric, foame și sete. Și calculează, Tudorele, tu, cât i-ar trebui unui „pensionar”. Ca să nu mai spun că persoana „rezonabilizată” este și părinte, și bunic, și chiar fiul sau fiica cuiva. Am mai dorit și altora: să ajungi, Tilică, mătălică, la 65. Să-ți dea împăratul-stat pensia aia de actorel care să te nemulțumească. Atunci să invoci și societatea civilă, și pe Bolojan și să mi ți-l înjuri, de-i putea, încă o dată, cu foc, pe nea Iulică, că n-a adoptat proclamația timișoreană.
Dacă nu vă puteți explica motivul pentru care este război în Ucraina, întrebați-l pe Trump. El va răspunde, „responsabil”, că India se face vinovată. Că tot cumpără petrol rusesc și mai are și tupeul să-l revândă cu profit. Nu știu de ce, dar parcă mai sunt din ăștia care nu sfiesc să ia cu puțin de la Putin și să vândă cu dublu. Neimportant ce. Parcă și Germania mai face jocuri de-aistea, și Franța și încă alți clienți grași care clamează la vedere contrariul. Să spunem cum și nouă ni se vând la pachet și gogoși, și produse din aceleași scheme tranzacționale?
Generațiile astea oricum nu mai vor nimic. Dar nu încercați să mă convingeți că tot mai mulți dintre ei nu mai vor permis de conducere. Dumnezeule! Râmnicul este inundat și de cei cu carnet, și de cei fără. Te și miri cum nu observă „tovarășii milițieni” – am citat o rudă decedată – că ăla și alea cărora nu le-au dat tuleiele încă pe nicăieri nu au ce căuta acolo unde este și volanul.
